Adrian Pãunescu

Sunt mai multe probleme, domnule preºedinte ºi domnilor colegi.

Unu: suntem surprinºi noi, cei care facem parte din Comisia de culturã, cã lucrurile au mers pe aceastã cale spre Comisia pentru drepturile omului, când o datã cu existenþa unui Minister al Culturii ºi Cultelor normal era ca la comisia noastrã sã se dea avizul de fond sau cel puþin un aviz de fond.

Al doilea, credem cã se sãvârºeºte, este posibil sã se sãvârºeascã o nedreptate la adresa unor mari fãcãtori de obiecte de cult care sunt artiºtii ºi care nu sunt neapãrat înregimentaþi unor culte. Din acest punct de vedere, dis-

cutând ºi cu colegii noºtri în Comisia pentru culturã aici, dar discutând ºi cu domnul Iorgovan, noi credem cã nu trebuie sã discutãm azi aceastã lege, pentru cã aºa cum aratã ea este inacceptabilã, iar problema principalã este cea de la care se pleacã, premisa, sã definim obiectul de cult.

Dacã lucrurile ar fi rãmas în stadiul unei discuþii fãrã consecinþe legale, fãrã sancþiuni, fãrã amenzi º.a.m.d., probabil cã ar fi trecut neobservatã aceastã lege ºi ar fi mers mai departe.

Cine stabileºte amenzile, iatã un alt aspect pe care credem cã trebuie sã-l gândim bine înainte de a-l vota.

Aºa cã noi propunem ca, în principiu, problemele de culte sã treacã la Comisia de culturã, aºa cum este întregul Minister al Culturii ºi Cultelor, ºi sã gândim împreunã cu ceilalþi colegi, cu dumneavoastrã toþi aceastã lege, pentru a nu sãvârºi o impietate ºi o nedreptate.