Ioan Iovescu

Sunt pregătit de o lună să iau cuvântul. Din păcate, ăsta a fost mersul.

Doamnelor și domnilor senatori,

Vă rog să mă iertați dacă v-am supărat vreodată cu ceva. Știu că șansele de a vă convinge să votați această propunere sunt mici, dar vă rog să țineți cont de următoarele: în primul rând, de faptul că am două legi organice, care au întrunit numărul minim de voturi, adică 86, și prin votul meu – o paranteză –, apoi, de faptul că, de nenumărate ori, v-am susținut și votat inițiativele dumneavoastră legislative.

În altă ordine de idei, ar fi trebuit, încă de la început, să cer ca, începând de astăzi, să devenim cu adevărat Legislativ, și, mai mult de atât, legat de faptul că, odată cu urările de Paște, foarte mulți dintre noi s-au angajat să-și schimbe atitudinea față de popor.

Poporul este suveran, spune Constituția. Niciun grup, nicio persoană nu poate exercita suveranitatea în nume propriu.

Prin proiectul legislativ vă aduc la cunoștință o soluție de menajare a persoanelor cu handicap accentuat și vorbim de persoanele cu handicap preexistent calității de asigurat.

Deci e o mare diferență. Am făcut o interpelare și o întrebare către ministerele... și vechiul ministru, și noul ministru...