Leon Petru Pop

Suntem în situaþia unei grave discriminãri, care atenteazã la Constituþia României. Toate categoriile de bugetari ale României, începând cu cei care lucreazã în Ministerul Apãrãrii Naþionale, cu cei care lucreazã în Ministerul de Interne, cu cei care lucreazã în justiþie, cu cei care lucreazã în învãþãmânt ºi sãnãtate ºi, mai nou, toþi ceilalþi bugetari nealeºi au beneficiat de majorãri substanþiale de salarii.

Ne trezim, pe masa Parlamentului, cu aceastã nefericitã Ordonanþã nr. 24/2000, care augmenteazã lefurile bugetarilor nealeºi la sume foarte mari. Este inadmisibil ca secretarul general al Parlamentului sã aibã o leafã superioarã preºedintelui sau membrilor Biroului permanent. Este inadmisibil ca un secretar de prefecturã, în baza acestei reglementãri, sã aibã o leafã mai mare decât un parlamentar.

Adicã ce se întâmplã prin aceasta? Noi, Parlamentul României, în loc sã þinem la prestigiul ºi demnitatea noastrã, ne umilim, ne e fricã de toþi, de lãtratul celui mai nevinovat cãþel ne speriem.

Ne speriem pentru cã ne sare presa în cap. Presa, de foarte multe ori, este de rea-credinþã. Vã dau un singur exemplu: un ziar de sãptãmâna trecutã spunea cam aºa: ”Parlamentarii au lefuri fabuloase de 22Ñ25 milioane, plus sporurile de vechimeÒ, care de fapt nu mai existã de doi ani la parlamentari. Deci este un atentat evident la viaþa parlamentarã. O sã continuu pe aceastã linie sã vã spun ºi altele.

De asemenea, uitaþi-vã cã, în ultima vreme, anumite ziare Ñ nu zic toate Ñ îºi concentreazã atacurile în special asupra a douã instituþii ale statului de drept: împotriva Parlamentului ºi împotriva justiþiei. ªi proslãvesc tot ceea ce înseamnã executiv ºi dictaturã.

Unde vrem sã ne întoarcem? Sã avem toþi lefuri uniforme, sã avem toþi o aplatizare a lefurilor ºi a pensiilor, sã fim consecvenþi lozincii cu care au venit cei trei mari criminali, Lenin, Stalin ºi Troþki, la putere? Toþi sã primim aceeaºi leafã, toþi sã fim la fel?

Noi vrem capitalism ºi cum putem gândi atunci cã un parlamentar, care este un demnitar, trebuie sã aibã o leafã de 6 milioane, cât are astãzi?

Eu vreau sã vã informez, ºi ºtiþi ºi dumneavoastrã mai bine decât mine, cã sunt parlamentari care cu 6 milioane leafã, cu o soþie bolnavã acasã, cu doi copii ºcolari ajung la sfârºit de lunã sã nu-ºi poatã plãti cheltuielile. Când o sã avem vreo 10 asemenea reclamaþii pe masa Parlamentului o sã gândim altfel, o sã gândim cum trebuie, în mod realist ºi în vederea ridicãrii prestigiului Parlamentului.

Noi nu ne scãdem prestigiul acum cã încercãm sã ne recorelãm lefurile, sã învingem aceastã discriminare, ne scãdem prestigiul atunci când, de teama unui cãþelandru care latrã la colþ de stradã, vrem sã ne înjosim, sã ne umilim în continuare.

Eu aº dori sã mai pun încã o problemã. Presa ne atacã mereu, frontal, pieziº, din stânga, din dreapta. Sunt pentru libertarea deplinã a presei, dar doresc un singur lucru Ñ sã apeleze la buna-credinþã a presei.