George Crin Laurenþiu Antonescu

Suntem însã la fel de convinºi cã acest succes înseamnã pentru România, într-adevãr, o ºansã, dar nu o rezolvare a problemelor sale. Înseamnã, în sfârºit, o întâlnire bunã cu istoria, înseamnã ºansa de a scãpa de câteva blestemate complexe, dar înseamnã ºi interzicerea de acum înainte a multor scuze. Ne întâlnim, în sfârºit, cu ºansa de a demonstra ceea ce suntem ºi de a fi cu adevãrat ceea ce noi am crezut mereu cã putem fi. Suntem în faþa unui moment istoric, pentru cã, într-adevãr, sperãm din tot sufletul sã fi scãpat de stihiile istoriei sau mãcar sã avem o pavãzã cum nu am avut niciodatã împotriva acestora.

Intrarea în NATO înseamnã intrarea României definitiv în familia libertãþii sau, poate mai corect spus, înseamnã recunoaºterea apartenenþei României la aceastã familie.

În sfârºit, americanii au venit la întâlnire. Rãmâne însã, ºi asta este responsabilitatea noastrã ºi trebuie sã o înþelegem astãzi în momentul acesta de bucurie, sã fim ºi noi pe deplin prezenþi la aceastã întâlnire.

Rãmâne sã înþelegem cã, dincolo de bucuria de astãzi, NATO ne poate apãra de alþii, ºi o va face, dacã va fi nevoie, dar NATO nu ne poate apãra de noi înºine. Sunt lucruri pe care în România, noi ºi cu noi înºine trebuie sã le facem, noi ºi numai noi, ºi aceasta este o responsabilitate pe care nu doar acest Guvern, nu doar guvernele viitoare, pentru cã vor mai fi, domnule prim-ministru, ºi alte guverne, asta este istoria, ci noi toþi care astãzi suntem clasa politicã româneascã, întreaga naþiune româneascã trebuie sã o înþeleagã.

Trebuie sã înþelegem cã libertatea nu este o rentã viagerã, cã libertatea se obþine greu ºi se pierde uºor, cã libertatea nu este un obiect transmisibil, cã libertatea nu se importã ºi nu se exportã. Trebuie sã înþelegem cã libertatea se construieºte ºi se împlineºte în fiecare zi ºi sã înþelegem cã, intraþi în familia marilor valori ale libertãþii, noi suntem cei care trebuie sã mergem cu adevãrat pe frontul împotriva abuzurilor, împotriva corupþiei, împotriva tuturor relelor pe care deseori singuri ni le-am pricinuit.

Ionel Brãtianu spunea, cu foarte multã vreme în urmã, cã un popor care nu este în stare sã-ºi apere interesele naþionale aºteaptã zadarnic ajutorul de peste graniþã. S-au împlinit 75 de ani foarte recent de la moartea celui mai mare om politic al României moderne, se împlinesc aproape 100 de ani de când Brãtianu spunea aceste lucruri, s-au schimbat foarte mult între timp, dar, cred, în spusele sale rãmâne un adevãr de care trebuie sã fim conºtienþi acum mai mult decât oricând. Suntem într-o alianþã mare ºi puternicã, în sfârºit, sau vom fi, dar nimeni nu ne poate apãra interesele naþionale dacã noi nu o facem. Iar interesele naþionale ale României înseamnã libertate, înseamnã competiþie realã, înseamnã cinste, corectitudine ºi înlãturarea tuturor relelor care ne-au mãcinat.

Nu suntem, pentru cã am intrat în NATO, în mod automat mai buni, mai corecþi, mai cinstiþi. Trebuie sã avem datoria, în primul rând noi, ºi curajul de a spune acest lucru în fiecare zi românilor ºi de a le arãta ce facem noi, în primul rând, în acest sens.