Valentin Adrian Iliescu

Suntem într-adevãr în faþa unui punct extrem de important al legii, dar aº vrea sã subliniez ºi sã susþin punctul de vedere al Guvernului ºi, de fapt, al comisiei cã într-adevãr trebuie sã acceptãm varianta iniþiatorului.

Din capul locului, spre deosebire de vechea lege, Legea nr. 1 din 1991, asistãm la un document prin care Guvernul îºi exprimã clar diferenþa faþã de ceea ce a fost pânã acum. Pânã acum, cum aþi vãzut, se acordau bani mulþi pentru nemuncã, acele plãþi compensatorii, existau stagii lungi în care se plãteau indemnizaþii de ºomaj, indemnizaþiile erau, aºa cum s-a întâmplat de multe ori, mai mari decât salariul minim ºi chiar decât salariile care se câºtigau în mod normal pe piaþa muncii.

Guvernul vine cu o intenþie foarte clarã. Din titlul legii vorbeºte nu numai de ajutorul de ºomaj, vorbeºte de stimularea ocupãrii forþei de muncã ºi eu cred din toatã inima, subliniind argumentele precizate aici ºi de domnul deputat Buzatu, ºi sunt convins, ºi de domnul ministru, cã atunci când eºti ºomer nu mai conteazã ce pregãtire ai, este important ºi statul este foarte interesat sã creeze mecanismele prin care agenþii economici, instituþiile abilitate sã creeze cât mai multe posibilitãþi celui aflat în cãutarea unui loc de muncã sã-ºi gãseascã cât mai rapid, dar prin aceastã indemnizaþie mai micã decât cea care era pânã acum sã-l determine ºi prin acesta sã aibã o atitudine activã, pozitivã, de cãutare a unui loc de muncã.

Trebuie sã recunoaºtem Ð ºi este probabil elementul cheie al acestei legi Ð cã prin aceastã modalitate, sunt convins, cei care nu au un loc de muncã vor fi determinaþi sã o facã cât mai repede.

Subscriu întru totul la soluþia propusã de Guvern ºi de Comisia de muncã, aceea de a menþine acest articol în forma care v-a fost prezentatã.