Corneliu-Mugurel Cozmanciuc

„Suntem uniți în fața agresiunii”

Data de 24 ianuarie va avea de acum înainte o conotație sumbră nu doar pentru Europa, ci și pentru țările din toată lumea. Este ziua în care a devenit clar că anumiți lideri își pun ambițiile iluzorii mai presus de viețile cetățenilor. Este ziua în care mecanismele democratice în funcțiune au fost activate pentru a contrabalansa decizia Federației Ruse de a încălca autonomia teritorială a Ucrainei, pentru a doua oară în decurs de 8 ani. Și, cel mai important, este ziua în care vecinii Ucrainei s-au mobilizat fără precedent pentru a ajuta oamenii care fug din calea războiului.

Încă din prima zi de conflict, Misiunea României la NATO a cerut activarea articolului 4 din Tratatul de la Washington, care stabilește un mecanism de consultare între aliați, în contextul conflictului din Ucraina.* Nevoia de consens politic, militar și mai ales umanitar în astfel de situații este pregnantă*, iar Polonia, Cehia, Slovacia, Bulgaria și țările baltice au prioritizat și ele acest lucru, prin susținerea solicitării României la NATO. Consolidarea dialogului nord-atlantic acționează ca un scut împotriva tendințelor imperialiste clare ale Federației Ruse.

După ce au fost atacate cu rachete mai multe orașe importante, printre care Kiev, Harkov, Mariupol sau Odesa, mii de cetățeni ucraineni au dobândit forțat statutul de refugiați și au trecut granițele în țările vecine, în căutare de ajutor. Imaginile cu familii care își părăsesc locuințele pentru a ajunge la loc sigur sunt cutremurătoare și nu își au locul în cadrul eforturilor pe care statele europene le fac pentru a construi un areal pur democratic și prosper.