Florin Mircea Andrei

„Suspendarea președintelui” Domnule președinte, Stimați colegi,

Săptămâna trecută, subiectul central al politicii interne l-a reprezentat intenția exprimată public de către președintele Partidului Social Democrat, domnul Victor Ponta, de a începe procedura de suspendare a Președintelui României. Evident că promulgarea Legii pensiilor nu a reprezentat decât un motiv, un paravan, în spatele căruia liderul PSD să-și înceapă diatribele.

Este evident că un președinte de stat nu poate fi suspendat, domnule Ponta, pentru că promulgă o lege adoptată de Parlamentul României, o instituție pe care, dacă dumneavoastră ați fi respectat-o, probabil că acum nu mai era necesar să ieșiți public cu astfel de declarații doar pentru a mai câștiga teren în interiorul opoziției.

Ne aducem aminte cu toții de celebra formulă 322, pentru că, nu-i așa?, stimați colegi, ne asumăm, fiecare în parte, mandate reprezentative prin care dorim să fim de acord cu voința populară și prin care insistăm pentru „binele cetății”, numai că, până astăzi cel puțin, nimeni nu a fost capabil să identifice vreun beneficiu adus țării de mașinăria politică a celor care au cerut suspendarea președintelui în anul 2007. Ba mai mult, criza politică internă, îngroșarea clivajelor în interiorul Executivului și o imagine negativă pe plan extern, care, implicit, a determinat o scădere a încrederii în economia internă din acea primăvară, au fost principalele efecte ale acțiunii celor 322.

Evident că niciun parlamentar nu a acceptat că a greșit, niciun reprezentant nu a recunoscut faptul că prin rezultatul referendumului s-a situat pe poziții antagonice cu cetățenii a căror voință o întrupează în Parlamentul României. Nimeni nu a avut tăria de caracter să-și asume toate acestea.

Singurul lucru rămas a fost crearea unui precedent, din păcate folosit prea des în ultimii trei ani, și iată că și azi oamenii care, în numele Constituției, nu respectau Constituția, care spune clar, la art. 95, că Președintele României poate fi suspendat numai „în cazul săvârșirii unor fapte grave”...

Dar pentru cine mai contează toate acestea, atunci când dorința de a accede la putere a unora precum domnul deputat Ponta este laitmotivul unei astfel de mișcări?

Imaturitatea de care dă dovadă domnul Ponta a fost, evident, imediat asumată și de către celălalt lider al opoziției, în dorința disperată de a nu pierde o altă rundă în lupta pentru supremație. Evident, domnul Crin Antonescu a sărit și peste declarațiile domnilor Nicolăescu sau Vosganian, care îndemnau la moderație, și s-a alăturat demersului PSD.

În aceste condiții, nu ne rămâne decât să constatăm, o dată în plus, că istoria este una ciclică, dar, din păcate, românii nu prea învață din greșelile trecutului. Amnezia pare să fie starea de lucruri a actualei clase politice românești, care, orbită, are interese de moment, nu face altceva decât să coboare și mai mult ștacheta discursului și a acțiunii politice.