Daniel Buda

„Tăriceanu și a lui gașcă de modele”

O știre în presă, un mesaj pe un blog, un topic într-un forum sau o simplă conversație despre taxa auto poate naște reacții de-a dreptul vulcanice din partea cetățenilor, care în proporție de 90% blestemă conducerea țării, 9% încă nu înțeleg care este adevărata problemă, și 1% o apără. Da, doar 1%! Și din acel 1% știm cu toții cine face parte: Tăriceanu cu a lui gașcă de caltaboșari și manechini în ale politicii.

Prin această declarație nu îmi propun să fac o analiză a așa-ziselor detalii tehnice despre această taxă, deoarece majoritatea a văzut cum se servește. Ceea ce doresc însă să scot în evidență este faptul că ospătarul, în speță Tăriceanu, își cere cu atâta vehemență bonusul (bacșișul), introducându-l practic pe nota de plată, și nu recunoaște că, de fapt, este un bacșiș cu pretenții, și nu unul meritat pe drept.

Deja nu mai reprezintă o noutate pentru nimeni faptul că prim-ministrul nostru este acționar majoritar (90% – coincidență sau nu cu cifra electoratului care îl blestemă zi de zi?) la firma „Automotive Trading Services”, importator și distribuitor al unei bine cunoscute mărci de mașini. Probabil că acestea sunt motivele pentru care plătim, ca niște cetățeni naivi, taxa pentru apetitul față de bani al celor în cauză.

Bineînțeles că nu ne putem mulțumi cu puțin, așa că hoția pe care Guvernul României o numește taxă de poluare continuă. Călin Popescu-Tăriceanu se conformează astfel și înfige adânc taxa în buzunarele românilor sub tot felul de pretexte ecologiste răsuflate, și asta pentru că „România nu trebuie să ajungă groapa de gunoi a Europei”!

Cine vrea apărarea mediului nu o numește taxă auto, ci de poluare și o aplică tuturor autoturismelor care circulă pe șoselele României, bazându-se pe prezumția că circulă, deci poluează.

Introducem astfel taxa, sfidând atât justiția națională și, mai grav, pe cea europeană, pentru că, deși conștientizăm gravitatea intentării unui proces din partea Uniunii, noi rămânem pe poziții, ba, mai mult, întindem cota sfidării la parametrii maximi, introducând o taxă a cărei valoare depășește cu mult limita bunului-simț.

Curiozitatea mea și a românului în general: cine va plăti oare cheltuielile de judecată și sancțiunile Uniunii Europene? Cine va spăla mai apoi pata rușinii?

Să nu ne mai mirăm astfel de rezultatele mai mult decât mediocre obținute de PNL în ultimele luni atât la alegerile europarlamentare, cât și în sondaje, și asta fiindcă mita electorală nu ajută la câștigarea simpatiei românului.

Astfel, manechinul Tăriceanu continuă să conducă un guvern caltaboșar, un guvern de distrugere națională belopetro-liberală penală, cum altfel decât prin minciună, jaf și escrocherii care mai de care, sprijinit mai nou și de circarii PSD-iști.