Toni Greblă

Terenurile erau nu numai în proprietatea publică a statului, ci erau și în domeniul privat al localităților sau în domeniul privat al unor persoane fizice sau juridice existente la acea dată sau ulterior, după 1989. Este insuficient gândită forma prin care statul ar intra în proprietatea acestor terenuri pentru ca, la rândul lui, să fie foarte generos și să le pună la dispoziția – nu înțelegem ce înseamnă asta – autorităților locale pentru a fi date mai departe altora.

Față de aceste lucruri, având în vedere și avizul negativ al Comisiei pentru agricultură, silvicultură și dezvoltare rurală și al Comisiei pentru administrație publică, organizarea teritoriului și protecția mediului, vă supunem spre dezbatere raportul de respingere a propunerii legislative, cu mențiunea că aceasta are caracter de lege organică, iar Senatul este primă Cameră sesizată.