Marcu Tudor

Textul propus de domnul Toró e chiar mai restrictiv dec‚t acesta, dar, de fapt, noi nu ne-am g‚ndit la urm„torul aspect: c‚nd omul folose∫te cu rea-credinþ„, intr„ Ón Codul penal. Noi, aici, am zis numai at‚t: c„ cel care, Ónt‚mpl„tor, a ajuns Ón posesia unui document s„-l dea celui Óndrept„þit, emitentului. Dumneavoastr„ vreþi mai mult ∫i, dac„ vreþi, Ól punem ca punctul 3: Ón cazul Ón care Ól folose∫te ∫.a.m.d., s„ suporte rigorile legii, pe cele trei condiþii.

Dar acest punct 2 trebuie s„ r„m‚n„ pentru c„, altfel, r„spundeþi dumneavoastr„ la Óntrebarea urm„toare: ce

faceþi cu un document pe care Ól aveþi, despre care ∫tiþi c„ e secret de stat ∫i pentru care nu aveþi nici o obligaþie? Ce faceþi cu el, Ól rupeþi? P„i, aduceþi un prejudiciu major, poate, intereselor statului! Œl duceþi nu ∫tiu unde ∫i intraþi sub incidenþa legii, cum am zis la punctul 3, cum propun eu? Sau pur ∫i simplu aveþi Óndatorirea, chiar neprev„zut„ aici, expres, s„-l duceþi Ónapoi, celui care l-a emis?

Nu se contrazice punctul 2 cu punctul 3 al dumneavoastr„.