Alexandru Pereș

Titlul declarației mele politice este „Distrugerea unui sistem sanitar profesional – spitalele CFR”. Domnule președinte, Onorat Senat,

Una dintre problemele cu care românii se mai confruntă încă este sistemul de sănătate precar. Guvernările

anterioare, deși au încercat, nu au găsit o modalitate acceptabilă de reformare a acestui sistem. Ba, mai mult, apariția și discuțiile pe tema privind reforma în sănătate au fost scânteia care a declanșat nemulțumirile sociale din ianuarie 2012.

Un lucru este clar însă, iar guvernanții trebuie să-l definitiveze: convenită cu Fondul Monetar Internațional, inclusiv cu guvernele Ponta, adoptarea Legii privind reforma în sănătate este imperios necesară.

În urmă cu un an și jumătate, Guvernul Boc transfera spitalele, în marea lor majoritate, în gestionarea și în coordonarea administrațiilor locale. Atunci, cei mai duri antireformiști se dovedeau a fi actualii conducători ai sistemului de sănătate românesc, în frunte cu ministrulcontabil Eugen Nicolăescu, care propovăduia eșecul reformei sanitare și critica cu vehemență, pe toate posturile de televiziune, răul care se făcea poporului român prin descentralizarea actului de sănătate.

Astăzi, redevenit ministru pe acest domeniu, împreună cu un coleg liberal, cu un alt coleg liberal, și anume ministrul transporturilor Relu Fenechiu, domnul Eugen Nicolăescu participă și convine la pulverizarea unui sistem sanitar profesional, la distrugerea rețelei spitalelor CFR.

## Onorat Senat,

Spitalele CFR reprezintă un rezultat firesc al unei necesități impuse de însăși existența Căilor Ferate Române și a istoriei sistemului feroviar în România. Pe parcursul a 136 de ani, s-a derulat constituirea acestei rețele spitalicești, de la apariția primului spital CFR, în anul 1876 la Simeria, și până astăzi.

Rețeaua medicală a Ministerului Transporturilor este alcătuită din 15 spitale – 8 spitale clinice: CF2, Witting, Craiova, Iași, Cluj, Timișoara, Oradea, Constanța și 7 spitale generale: Ploiești, Drobeta-Turnu Severin, Pașcani, Galați, Brașov, Sibiu și Simeria. Acestea au în subordine 22 de ambulatorii de specialitate. Spitalele sunt unități publice, finanțate din venituri proprii – contract furnizări servicii medicale –, dar și de la bugetul de stat – activitatea de siguranță a circulației și investiții – sau din alte surse legal constituite și, de asemenea, pot atrage fonduri europene nerambursabile postaderare.

Deși această rețea bine pusă la punct – repet, vorbesc de un număr de 15 unități spitalicești – avea un statut special și bine argumentat, ambiții meschine, ascunse sub decizii politice, pulverizează acest sistem. Acest lucru se întâmplă nu printr-un proiect de lege, așa cum, de fapt, cere legislația românească, ci prin ordonanță de urgență, un instrument legislativ de excepție, care, de această dată, nu-și are justificarea.

Facem apel către toți parlamentarii din colegiile care dețin asemenea spitale, indiferent de culoarea politică, să solicite revenirea la normalitatea legislativă și la supunerea spre dezbatere, atât în Parlament, cât și în spațiul public, a acestei decizii luate în pripă prin ordonanță de urgență. Transferul spitalelor CFR din subordinea Ministerului Transporturilor în cea a Ministerului Sănătății poate fi o soluție eficientă doar dacă este analizată cu minuțiozitate și atenție mare, lucru care nu se întâmplă în această situație.