Iuliu Nosa

Titlul intervenției mele de astăzi este „Băsescu, Parlamentul și modificarea Constituției.”

Traian Băsescu are de ce să urască Parlamentul. Până la urmă, această instituție este cea care i-a dat cele mai mari

emoții, i-a aplicat cea mai umilitoare lecție și l-a trimis la un pas de o premieră istorică – primul președinte care ar fi putut fi demis.

Însă această experiență, umilință și rușine trăite în acele clipe nu cred că vor putea fi uitate vreodată de Președintele țării. Traian Băsescu nu va uita vreodată cutezanța parlamentarilor, celor atât de bine știuți de toată lumea – 322 – îndrăzneala de a-l trimite forțat pe președinte înapoi la popor.

Același Parlament a băgat însă spaima și în premierul Emil Boc, acesta fiind și el, la rândul său, primul prim-ministru din istoria României care a fost demis de Parlament.

De aceea nu ne miră deloc faptul că principala preocupare a președintelui și a premierului, sau a președintelui-premier, că nici nu mai știi care ce funcție ocupă, este de a modifica Constituția.

Nu contează că românii mor de foame, rămân fără slujbe, fără afaceri. Nu contează că avem din ce în ce mai mulți șomeri și nici că nu reușim să atragem fonduri europene atât de necesare pentru redresarea economică a țării.

Pentru Băsescu, pentru că pe Boc nu îl mai punem la socoteală, nu contează decât modificarea Constituției. Astfel, vrea să își asigure puterea deplină. Mi-e teamă să amintesc de dictatură, dar parcă singurul scop al actualului președinte este dictatura, sau cel puțin obținerea unei republici prezidențiale, în care el să poată nestingherit să își spună părerea în ceea ce privește guvernul și parlamentul.

Dintr-o țară care se dorește democratică, unde acest fapt implică un raport de egalitate între puterile statului, România ar putea deveni un colț de lume unde principalele puteri nu funcționează sau funcționează după cum vrea Băsescu.