Toate acestea sunt descrise pe larg în raportul depus.
În septembrie 2000 de la domnul Sorin Ovidiu Vântu ne-au venit documente conþinând cronologic evoluþia investiþiilor pe numele lui Popa Radu Nicolae, informaþii certificate ulterior de cãtre SOVINVEST S.A., aceste informaþii permiþând realizarea analizei care urmeazã ºi care aratã modul cum a evoluat fondul.
Aºa cum reiese din aceste documente ºi din datele primite de la Ministerul Finanþelor, de la Banca Naþionalã sau altele de la SOVINVEST, conþinând liste cu principalele persoane fizice ºi juridice beneficiare de
rãscumpãrãri, precum ºi din numele persoanelor menþionate în diverse documente, acte, contracte, note etc., venite la comisie, totul pare a conduce cãtre un cerc de persoane care au lucrat împreunã ºi sunt legate, mai mult sau mai puþin, de grupul GELSOR cum ar fi, Sorin Ovidiu Vântu, Popa Radu Nicolae, Ioana Maria Vlas, Negurã Gheorghe, Marian Petrescu, Gheorghe Irimescu, Gheorghe Teodorescu ºi alþii. Persoanele care au fost acþionari sau au ocupat posturi de conducere la S.C. GELSOR S.A., Societatea Generalã de Investiþii S.G.I., S.C. LATINA PLASTIC, IMOLA S.A. etc.
Dintre persoanele fizice ºi juridice care au încasat cele mai mari sume de bani sunt: Sorin Ovidiu Vântu, S.C. GELSOR S.A., persoanã juridicã, ºi Popa Radu Nicolae. Dupã datele comunicate de SOVINVEST prin intermediul domnului Sorin Ovidiu Vântu însuºi, acesta apare cã a încasat de pe 6 carnete de investitor, pe numele de Popa Radu Nicolae, din 8 câte are acesta, suma de 536,1 miliarde, corespunzãtor unei sume investite de 272. Evoluþia subscrierilor ºi rãscumpãrãrilor pe toate cele 8 carnete de investitor exprimate în lei, precum ºi soldul sumelor rãscumpãrate sunt redate într-o formã graficã la anexa punctului de vedere pe care l-am depus.
Pe cele 8 carnete valoarea rãscumpãrãrilor este mai mare Ñ 579,8 miliarde, ºi valoarea subscrierilor este de 277.
Situaþia depunerilor ºi rãscumpãrãrilor de pe carnetele de investitor, pe perioade semnificative, aratã o alternanþã a subscrierilor ºi a rãscumpãrãrilor care are explicaþia prudenþialã logicã necesarã.
Adunând rãscumpãrãrile de mai sus cu încasãrile GELSOR, aºa cum sunt menþionate în raportul depus, de 796 de miliarde, se ajunge la suma totalã de 1.375 miliarde lei rãscumpãrãri, reprezentând 21,84 % din totalul de rãscumpãrãri.
Din modul cum s-au efectuat rãscumpãrãrile ºi subscrierile se poate înþelege uºor modul de lucru, practicat probabil de mai mulþi investitori, ”de rostogolireÒ, care constã în reinvestirea repetatã, parþialã sau totalã a sumelor rãscumpãrate. Aceastã practicã face ca sã aparã investiþia mai mare ºi randamentul mai mic. Astfel, în cazul citat al celor 8 carnete, apare suma totalã pe care am spus-o Ñ 277 Ñ în timp ce graficul soldului sumelor încasate aratã cã suma subscrisã maximã, proprie titularului, este de 62 miliarde lei.
Se remarcã totodatã alternanþa prudenþialã a subscrierilor funcþie de nivelul crescut de siguranþã al fondului ºi a rãscumpãrãrilor, când se aprecia cã nesiguranþa creºte.
Astfel, subscrieri masive au loc în decembrie 1999 Ñ ianuarie 2000, dupã semnarea contractului de fidejusiune/cauþiune, iar începând cu 29 ianuarie rãscumpãrãrile sunt non stop, pânã la cãderea fondului, o datã cu încercãrile C.E.C. de a rezilia contractul menþionat ºi cu încercãrile C.E.C.-ului de a-ºi retrage banii.
În preajma cãderii fondului, între 29 ianuarie ºi 10 mai 2000, pe aceste carnete, cele 8, s-au încasat 364, care împreunã cu încasãrile GESLOR Ñ 265 Ñ duc în anul 2000 la încasãri de 529 de miliarde.
Este demn de semnalat cã aceste plãþi s-au fãcut în condiþiile în care C.E.C., membru al Consiliului de administraþie SOVINVEST S.A. ºi administrator al fondului la rândul lui, în mod abuziv, C.E.C.-ului nu i s-au onorat cererile de rãscumpãrare formulate în decembrie 1999.
Anexele la prezentul material aratã soldul unitãþilor de fond pe toate cele 8 carnete, analiza combinatã a graficelor ducând la diverse concluzii.
Aceste plãþi împreunã cu altele de valori mari menþionate în raportul depus sau reieºite din documentele primite la comisie au condus punctual, la începutul lunii mai, la cãderea fondului.
Analiza fãcutã este importantã, existând toate motivele sã credem cã în acest caz s-au fãcut cele mai importante plãþi, dar corect ar fi fost sã putem analiza simultan toate plãþile importante efectuate ºi aceastã anchetã sunt datoare sã o facã organele de anchetã specializate.
În esenþã, din datele existente la comisie rezultã urmãtorul istoric al Fondului Naþional de Investiþii care, de asemenea, e foarte interesat.
Iniþial, la 17 martie 1995 a fost înfiinþat de cãtre Sorin Ovidiu Vântu ºi Gheorghe Negurã, Societatea Generalã de Investiþii cu 95 % acþiuni la Sorin Ovidiu Vântu. S.G.I., împreunã cu câteva persoane fizice, Vlas, Nicolaescu, Andrei Elena, înfiinþeazã SOVINVEST la 19 iunie 1995. Acþionariatul se va modifica ºi va ajunge la CENTROCOOP, C.E.C. ºi **Banca Agricolã** . Patru societãþi, acelaºi S.G.I., împreunã cu alte trei societãþi: LATINA-PLASTIC, E.F.P.P. Ñ MOLDOVA ºi ARCASROM, înfiinþeazã Fondul Naþional de Investiþii ºi acest Fond Naþional de Investiþii contracteazã administrarea cu SOVINVEST. Distribuirea unitãþilor de fond, adicã comercializarea pe piaþã se face cu S.C. GELSOR S.A. pânã în anul 1997, sau chiar mai târziu.
Problema a constituit-o societatea de depozitare care, în afara atribuþiilor specifice numelui Ñ depozitare active, înfiinþare de cont colector în care sã intre sumele investite, plata rãscumpãrãrilor etc. Ñ are sarcina, conform legii, sã calculeze activele nete. A fost aleasã **Banca Agricolã** , cu care s-a fãcut un contract aºa-numit de depozitare, prin care **Banca Agricolã** nu s-a angajat sã calculeze activele nete, aºa cum ar fi prevãzut Legeaordonanþã nr. 24/1993. În acest fel, contractul dintre SOVINVEST-Fondul Naþional de Investiþii ºi **Banca Agricolã** n-a fost niciodatã un contract real de depozitare ºi fondul a funcþionat permanent ilegal, fãrã societate de depozitare. Calcularea activelor nete s-a fãcut ilegal de cãtre administrator, SOVINVEST, acesta a falsificat grosolan valoarea acestora prin supraevaluarea plasamentelor, aºa cum s-a arãtat ºi în raportul depus, prin raportarea falsã în plus asupra lichiditãþilor, aºa cum se aratã din datele primite la comisie ºi, de asemenea, din raportul depus.
Din datele primite, aºa cum se menþioneazã în raportul depus, rezultã cã plasamentele efectuate au fost nerentabile. Niciodatã nu s-au obþinut creºteri din plasamente, din plasamente neacoperindu-se nici mãcar cheltuielile de funcþionare. În acest fel, numãrul unitãþilor de fond în circulaþie a fost falsificat grosolan prin micºorare. Toate acestea au dus la falsificarea, în sensul creºterii, a valorii unitãþii de fond, care rezultã din împãrþirea activelor nete care au fost mãrite, la numãrul unitãþilor de fond care au fost micºorate, valoarea unitãþii de fond reprezentând preþul de achiziþie ºi de vânzare, fãcând abstracþie de comision. Creºterea arbitrarã a valorii unitãþii de fond s-a fãcut gradat, de o manierã parabolic crescãtoare, astfel încât fondul sã fie atractiv pentru cetãþeni, aceºtia investind în numãr mare, motivaþi, în primul rând, de perspectiva unor câºtiguri importante.
În ultima perioadã, în anul 2000, creºterile apar a fi cele mai mari. Reuºita acþiunii s-a bazat pe folosirea unei
dinamici crescãtoare a valorii unitãþii de fond, astfel încât pe toatã perioada cât a fost credibil, fondul sã beneficieze de un volum de subscrieri suficient pentru a acoperi rãscumpãrãrile aleatorii. Astfel s-a ajuns la atragerea subscrierii totale menþionate de 7.744 miliarde. Trebuie spus cã fãrã falsurile mai sus menþionate cu privire la activele nete, la numãrul de unitãþi de fond ºi la valoarea unitãþii de fond, fenomenul n-ar fi fost posibil.
Toate acestea, în care constã esenþa afacerii, nu au fost arãtate în raportul depus, cel puþin la nivelul dezvoltãrii din acest capitol.
Este evident cã în condiþiile în care în cadrul unui fond deschis de investiþii un grup de oameni dispune de posibilitatea de a stabili arbitrar valoarea unitãþii de fond, informaþii confidenþiale privind soldul curent, puterea de a decide cãtre cine sã se facã plãþi, fondul de investiþii respectiv este la discreþia acestui grup care-l poate controla în totalitate în sensul creºterii, scãderii sau falimentãrii.
Toate persoanele care au câºtigat bani la F.N.I. în baza unor informaþii confidenþiale, devenind astfel persoane iniþiate, au fost favorizate faþã de ceilalþi investitori ºi au realizat venituri necuvenite ºi sunt complici dacã nu sunt coautori sau chiar autori ai acestei înºelãciuni de proporþii. Dintre aceºtia, cei care au realizat astfel de încasãri în anul 2000 sunt responsabili punctual ºi de cãderea Fondului Naþional de Investiþii. Este de datoria organelor de anchetã penalã sã porneascã cercetãri în aceastã direcþie, sã descopere adevãrul, dacã în funcþionarea Fondului Naþional de Investiþii a existat sau nu rea-credinþã, urmatã de obþinerea de venituri necuvenite, ºi/sau infracþiunea de înºelãciune, pe aceastã cale permiþind justiþiei sã facã dreptate ºi chiar sã gãseascã surse pentru recuperarea, mãcar parþialã, a banilor pierduþi de cetãþenii investitori de bunã-credinþã.
II. Ñ Referirile din raport la membrii Guvernului.
Atunci când s-a trecut la instituþiile de stat, textul a fost redactat astfel încât, în mod subtil, s-a realizat un text corespunzãtor, din pãcate, anumitor interese politice.
Astfel, în timp ce textele care se referã la Comisia Naþionalã a Valorilor Mobiliare prezentau atenuat faptele, rãspunderile, responsabilitãþile, iniþial mai mult, dupã dezbateri în comisie mai puþin, pasajele care se referã la Banca Naþionalã a României sau Ministerul de Finanþe sunt efectiv inchizitoriale, cu repetãri ostentative de nume ºi cu expuneri ample.
În plus, dupã cum s-a mai arãtat, ultimele capitole nefiind dezbãtute, în ele s-a putut scrie ceea ce s-a dorit. În aceste condiþii, ca ºi în textul capitolului privind Banca Naþionalã a României, conþinutul acestora a ajuns tendenþios un atac politic incorect la adresa actualului primministru, domnul Mugur Isãrescu. Atacul are, evident, caracter electoral, dar este uºor de demonstrat în raport cu prevederile legale. (Vezi punctul de vedere al Bãncii Naþionale a României, care este anexat la unul din materialele depuse.)
Astfel, în capitolul VII, în care se doreºte sã se stabileascã implicarea Bãncii Naþionale a României în chestiunea Fondului Naþional de Investiþii, la punctul 1, textul incorect gramatical afirmã prerogative ºi obligaþii ale Bãncii Naþionale a României care sunt independente de persoana care este la conducere, astfel cã menþionarea
numelui guvernatorului este lipsitã de sens la fel ca ºi în celelalte locuri în care se face acest lucru, în capitolul X **Concluzii** .)
La punctele 2, 3 ºi 4, din acelaºi capitol VII, este incriminatã Banca Naþionalã a României pentru decizii ale conducerilor **Bãncii Agricole** sau C.E.C. Aºa cum s-a mai arãtat în cazul contractului SOVINVEST, doar numit de depozitare, **Banca Agricolã** s-a angajat la activitãþi specifice incluse în obiectul de activitate, evitând activitãþile pentru care nu era autorizatã, cum ar fi fost calculul activelor nete. Astfel, contractul avea defectul de a nu fi fost depozitare, încãlcându-se Ordonanþa Guvernului nr. 24/1993. Acest lucru trebuia sesizat, în primul rând, de Comisia Naþionalã a Valorilor Mobiliare care, ca urmare, ar fi trebuit de la început sã nu autorizeze Fondul Naþional de Investiþii, indiferent de faptul cã nu erau elaborate regulamente, întrucât se încãlca explicit o lege aprobatã de Parlament, respectiv ordonanþa menþionatã.
În ceea ce priveºte C.E.C., decizia de a investi în Fondul Naþional de Investiþii a fost luatã înainte de a fi autorizat ca bancã ºi, deci, înainte de a intra sub supravegherea Bãncii Naþionale a României.
În ceea ce priveºte contractul de fidejusiune/cauþiune, încheiat între C.E.C. cu Fondul Naþional de Investiþii ºi SOVINVEST, acesta a fost semnat fãrã ca Banca Naþionalã a României sã aibã cunoºtinþã. În fapt, ca urmare a controlului efectuat de Banca Naþionalã a României la C.E.C., începând cu luna ianuarie 2000, s-a ajuns la sancþionarea ºi înlocuirea conducerii C.E.C.
La Capitolul X Ñ **Concluzii** , se reiau aceleaºi acuze la adresa Bãncii Naþionale a României la fiecare din cele 7 puncte, avându-se grijã sã se remenþioneze numele guvernatorului. În nici un moment în cadrul dezbaterilor comisiei nu s-a ajuns la concluzia cã Mugur Isãrescu a refuzat ceva, sã-ºi îndeplineascã sarcinile legale, a acoperit alceva, a recurs la vreo acceptare tacitã sau s-a ascuns dupã o interpretare personalã, aºa cum acuzã raportul depus.
Prin prezentul material solicit amendarea integralã a cuprinsului capitolelor VII ºi X care se referã la Banca Naþionalã a României, în sensul îndepãrtãrii incorectitudinilor de conþinut ºi de formã sus-menþionate.
În ce priveºte ministrul finanþelor, scutit de a i se fi menþionat numele, nu se þine seama de faptul cã modul în care a acþionat a fost ca urmare a referatelor ºi susþinerii personalului subordonat de specialitate din minister.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.