Paul ªnaider

Toate guvernele postdecembriste au declarat în programele lor învãþãmântul ca fiind prioritate naþionalã. ªi, totuºi, începând cu primele zile ale lui 1990, sistemul nostru de învãþãmânt a intrat într-o crizã perpetuã cu implicaþii deosebite care pot afecta pe termen lung viitorul naþiunii române.

Deºi oficializat prin legi ca un pilon de bazã în formarea viitoarelor generaþii de români, deºi toþi cei care au ocupat fotoliul Ministerului Educaþiei ºi Cercetãrii au clamat sus ºi tare cã reformeazã ºi modernizeazã învãþãmântul, în practicã se acþioneazã haotic ºi conjunctural, ignorându-se elemente importante, precum starea economicã a þãrii, comanda prezentã ºi în perspectivã a societãþii, importanþa socialã a profesiei de dascãl, dialogul cu aceastã categorie profesionalã ºi, nu în ultimã instanþã, tradiþia ºcolii româneºti, cândva etalon pentru alte þãri.

Sistemul este bântuit de confuzie, nesiguranþã ºi sãrãcie, de cârpeli ºi abuzuri legislative, de experimente ilogice ºi dãunãtoare generaþiilor de copii nevoite sã traverseze anual drame inimaginabile, care-ºi lasã amprenta asupra existenþei lor viitoare.

De parcã n-ar fi de ajuns, înºiºi dascãlii sunt traumatizaþi de lipsa de respect faþã de munca lor, remuneratã foarte slab, de reactualizarea unor metode desuete de inspecþii ºi controale, urmate de mãsuri comandate politic, de spectrul punctajelor producãtoare de ºomaj, de elevii înghesuiþi în clase datoritã nerespectãrii legislaþiei, de ºcolile desfiinþate ºi de abandonul ºcolar în creºtere, de urmãrile dezastruoase ale descentralizãrii excesive a finanþãrii etc.

La acestea se adaugã planurile de învãþãmânt defectuoase, planurile de ºcolarizare neadecvate situaþiilor reale din teren, programele ºcolare supraîncãrcate, manuale de slabã calitate, normarea dupã interesele inspectoratelor cu personal didactic ºi nedidactic a unitãþilor ºcolare, ceea ce impieteazã asupra procesului de învãþãmânt ºi creeazã grave disfuncþionalitãþi în asigurarea unui minim de condiþii igienico-sanitare.

Sfidând normele democratice, încãlcând Legea învãþãmântului, fãrã a efectua un studiu minimal privind consecinþele, respectiv posibilitãþile materiale de aplicare, în stilul sãu brutal devenit norma uzualã de conduitã, Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii a dat în aceste zile o nouã loviturã sistemului românesc de învãþãmânt preuniversitar, ºi aºa destul de ºubrezit, instituind ºcolarizarea obligatorie a copiilor în vârstã de 6 ani. Mãsura este dezavuatã deopotrivã de personalitãþi marcante ale învãþãmântului nostru, de pãrinþi ºi de Federaþia Sindicatelor Libere din Învãþãmânt.

Ca om politic care nu a uitat de unde a plecat îmi exprim totala adeziune faþã de aceste proteste, întemeiate de altfel, dar ºi speranþa cã guvernanþii vor renunþa la metodele dictatoriale în aplicarea reformei învãþãmântului, conºtientizând ei înºiºi cã, aºa cum spunea poetul naþional Mihai Eminescu, ”ªcoala de azi reprezintã naþiunea de mâineÒ.