Gavril Dejeu

Trebuie sã adresez un cuvânt de mulþumire domnului preºedinte Stanciu, pentru cã, într-adevãr, mi-a trimis ºi mie o adresã, ºi la casetã, ºi chiar ºi acasã, pentru a fi prezent luni la lucrãrile comisiei. Regret foarte mult, pentru cã, din motive independente de mine, n-am putut sã dau curs acestei invitaþii.

De aceea, îl rog pe domnul preºedinte sã primeascã ºi obiecþiunile pe care le fac direct de la microfon. În legãturã cu art. 2 alin. 4, obiecþiunile noastre erau ºi rãmân, în sensul cã terenurile agricole ºi silvice sunt date în administrarea acestor unitãþi de cercetare de cãtre minister, de cãtre stat.

Problema este cine trebuie sã aibã dreptul de control ºi verificare a modului în care sunt administrate aceste terenuri: academia sau cel care le-a dat în administrare? O chestiune foarte simplã. În noul text, ni se propune ca acest drept de control sã-l aibã academia, spre deosebire de textul iniþial, în care academia, deci la art. 2 alin. 4, academia prezenta rapoarte asupra rezultatelor cercetãrii ºtiinþifice ºi propuneri pentru valorificarea lor.

Doresc sã se facã o distincþie limpede aici, între fenomenul cercetãrii, fenomenul ºtiinþific, pe de o parte, ºi fenomenul administrãrii fondurilor, pe de altã parte.

Academia nu cred cã poate pretinde sã-ºi extindã sfera de competenþã ºi de preocupare dincolo de caracterul ºtiinþific, de problemele ºtiinþfiice, de cercetare ºi de ºtiinþã. Aici sunt întru totul de acord ca academia, într-adevãr, sã urmãreascã modul cum aceste institute îºi desfãºoarã activitatea în profilul ºtiinþific ºi de cercetare. Dar ca academia sã se mai pronunþe ºi asupra modului în care sunt administrate cele circa 80-90.000 ha de pãmânt, care sunt date de stat, iar academia devine o instituþie publicã cu un statut independent, neguvernamental, nu este posibil.

Iatã de ce socot cã art. 2 alin. 4 trebuie sã rãmânã în redactarea existentã în raportul iniþial ºi, deci, sã nu fie cuprinsã sintagma ”a modului de administrare a terenurilor agricole ºi silviceÒ, pentru cã, mai departe, la art. 11, 12, 14 vom propune cine sã fie organismul care sã urmãreascã modul de administrare a acestor terenuri de cãtre unitãþile de cercetare.

Deci, stimaþi colegi, prin cererea pe care o formulez, solicit ca în competenþele academiei sã rãmânã, într-adevãr, problema de ºtiinþã ºi cercetare, în ceea ce priveºte coordonarea, supravegherea ºi raportarea acestei activitãþi forurilor competente, iar în ceea ce priveºte modul de folosinþã ºi administrarea terenurilor date de cãtre stat prin intermediul celor douã ministere, este vorba de Ministerul Agriculturii ºi Ministerul Pãdurilor, Apelor ºi Mediului, modul de administrare a acestor terenuri sã cadã în competenþa unui alt organism, altul decât academia.

Vom arãta la art. 14 care trebuie sã fie acest organism. În concluzie, solicit ca art. 2 alin. 4 sã rãmânã în redactarea pe care o are raportul în faza iniþialã. Încã o datã spun: acesta vorbeºte numai despre ”rapoarte asupra rezultatelor cercetãrii ºtiinþificeÒ, ceea ce este absolut corect, ”ºi propuneri pentru valorificarea lorÒ, a acestor cercetãri ºtiinþifice ºi nu mai mult.