„Trebuie să ne evaluăm foarte atent opțiunile și să generăm elemente de atenuare în perspectiva amenințării unei crize alimentare12!*”
Au fost lansate tot felul de zvonuri, în ultimul timp, la nivel mondial, din cele mai diverse colțuri ale lumii, privind o potențială viitoare criză alimentară. Mai în glumă, mai în serios, să nu uităm că, în ultimul secol, s-a vorbit la fel de asiduu și despre un potențial pericol privind iminentul sfârșit al lumii*
, care, din fericire, a rămas un simplu subiect de șuetă, deși această temă a avut și încă are răspândire globală, la fel și temerile pe care le-a suscitat succesiv, timp de mai multe generații.
Perspectivele privind această inevitabilă criză de resurse de hrană sunt destul de sumbre din cauza unor aspecte cuantificabile, precum schimbările climatice, din pricina lipsei unui control real privind pandemia, dar și din cauza unei posibile crize energetice, care a contribuit la creșterea tuturor prețurilor finale pentru orice produs sau serviciu. Indiferent de gradul de materializare a acestor presupuneri și în ciuda recoltelor bune pe care România le-a înregistrat în ultimii ani, trebuie să avem în vedere că o astfel de eventualitate tot ar lovi și în țara noastră, din cauza unor constrângeri alimentare externe.
Ca să esențializez, asta se poate întâmpla facil pentru că trăim într-adevăr într-un „stat global”, după cum aprecia sociologul și filosoful canadian Marshall McLuhan încă de pe la mijlocul anilor 1950. Și mă refer nu doar la relațiile comerciale dintre state, ci și la interdependența politicilor protecționiste pe care fiecare națiune le-ar lua într-o variantă
tragică a unei crize alimentare reale, tocmai ca să-și pună cât mai bine populațiile la adăpost de înfometare.
Dar, dincolo de teorii, consider că este cel mai indicat să avem și noi un răspuns _a priori_ pentru un astfel de scenariu. Consider că este necesar să avem reacții pregătite din timp, mai ales pentru că debutul pandemiei a blocat schimburile de mărfuri dintre state, iar acest aspect ne-a luat pe toți prin surprindere și a generat anumite lipsuri, fie de ordin general, fie personal. Toate aceste frustrări s-au conjugat, din păcate, cu cele sanitare sau umanitare, accentuând și mai mult aprehensiunea generală, un efect pervers și invers, care combate latent orice formă de calmare a spiritelor.
Așadar, apreciez ca fiind imperios necesar să ne pregătim cu mare atenție pașii pentru orizontul următorilor ani. Este foarte probabil ca România să nu se confrunte în 2022 cu o criză alimentară, având în vedere nivelul recoltelor, dar, în perspectiva împuținării resurselor de hrană și a creșterilor de prețuri mondiale, această materie primă suficientă pe care o avem, în mod curent, la dispoziție, pentru a acoperi necesarul intern de consum, trebuie să o gestionăm cu mai multă chibzuință.
Indicatorul _food price_ (FAO) privind prețul alimentelor a fost, în octombrie 2021, cu peste 31% mai mare față de aceeași lună a anului precedent. Suplimentar, anul acesta s-a accentuat deficitul pieței globale de cereale, în particular pentru grâu, iar această tendință va continua să fie influențată de factorii de mediu și climă atât la nivel general extern, cât și zonal. Iar, când menționez determinantele geografice, mă văd obligat să mă refer și la migrația în masă. Nu vă gândiți că aș marșa vreodată pe ideologia planului Kalergi*, dar trebuie să vă amintesc de zonele sărace din Asia, unde ponderea celor ce nu-și asigură traiul zilnic este de 60%, reprezentând 15% din populația de la nivel global care nu-și poate asigura necesarul pentru subzistența cotidiană.
Trebuie să luăm în considerare că într-un registru complementar, dar diferit se remarcă și evoluția prețurilor interne la inputuri, iar acest aspect transmite clar că în România se înregistrează o creștere graduală a prețurilor, deci o anumită scădere a accesibilității la produse pentru populație. Din analizele efectuate de mai mulți fermieri rezultă că, până la 1 noiembrie 2021, prețurile îngrășămintelor au crescut cu 115%-125% față de aceeași perioadă a anului trecut*, cele ale produselor pentru protecția culturilor – între 15%-18%, iar semințele s-au scumpit cu 3%-5% față de perioada similară din 2020.
Drept soluție pentru diminuarea considerabilă a acestui impact generat de creșterile costurilor inputurilor este ajustarea tehnică și tehnologică astfel încât distribuția lor la nivel de hectar să fie efectuată fără a genera risipă și exces. De asemenea, dacă prețurile la materiile prime se vor menține ridicate, în contextul mecanismelor de piață și autoreglare, profitul generat pe un hectar poate asimila costurile. Nu în ultimul rând, îmi doresc ca Guvernul să accepte acordarea unei subvenții temporare12 pentru îngrășămintele chimice utilizate în agricultură*, mai ales că mai multe directive europene acordă statelor membre dreptul provizoriu pentru protejarea intereselor esențiale ale țărilor lor.
Așadar, soluții avem la îndemână ca să ne bucurăm și pe viitor de recolte cât mai bogate, în ciuda transformărilor climatice și a altor factori exogeni, dar cu caracter disturbant pentru procesele agricole; mai rămâne doar să le punem în aplicare și să confirmăm că preocupările noastre sunt reale și depășesc cu adevărat hârtia pe care au fost transpuse.
Voce
voce proprie
Marker
Cadru
Apelul este universalizabil, vizând securitatea alimentară a întregii populații.
„trebuie să ne evaluăm foarte atent opțiunile și să generăm elemente de atenuare în perspectiva amenințării unei crize alimentare”