Neculai Iftimie

„Trebuie toleranță și comunicare în viața socială și în politica românească!”

Se spune – și confirmă și istoricul și filosoful Michael Walzer din Nurnberg – că toleranța s-ar putea să se fi născut în America, acolo unde s-ar fi născut și „modelul ideal” al democrației. După ce s-au bătut „aprig” nordul și sudul, americanii au înțeles primii că războiului îi este de preferat coexistența pașnică între nord și sud, între diferite grupuri religioase și culturale, între albi și negri și între cei veniți și cei preexistenți de când nu se cunoștea America. Americanii, chiar dacă nu se iubesc între ei se tolerează, chiar dacă nu se cunosc își dau bună ziua și nu contenesc să dialogheze, să facă afaceri și să strângă contacte ca pe niște averi prețioase. Americanii, și nu numai ei, au învățat bine din singura lecție pe care istoria le-a dat-o, aceea că „toleranța este condiția pentru coexistența pașnică”.

Principiul este acum universal valabil și se referă atât la relațiile interumane, cât și la cele interstatale.

Odată ce toleranța ar putea fi acceptată de membrii societății și de politicieni, se pun următoarele întrebări:

Ce ne aduce toleranța?

Până unde poate fi acceptată toleranța?

Deși pentru majoritatea membrilor sociali ai României „toleranța” este un cuvânt „de împrumut”, care nu se potrivește neamului românesc, totuși însușirea toleranței ca fenomen specific unui comportament uman civilizat ar putea aduce omului politic anumite avantaje, și anume:

1. Toleranța obligă individul la comunicare.

2. Toleranța obligă individul la o susținută acțiune de a învăța, de a acumula cunoștințe, de a ști, pentru că i-o cere necesitatea de comunicare impusă de comportament. Asta nu înseamnă că fiecare individ trebuie să devină un savant. Nu. El trebuie să învețe atât cât trebuie pentru a se înțelege cu toată lumea.

3. Toleranța, în numeroase cazuri, creează bună dispoziție și îi impune individului disponibilitatea de a fi amabil, comunicativ, deschis spre dialog și de a fi ceva mai modest.

Și, firește, este bine să precizez că, din punct de vedere anatomic, specia umană dispune de componentele necesare realizării comportamentelor mai sus menționate.

Paradoxal, citim informații despre cum părinții și fiii nu numai că nu se tolerează, ci, dimpotrivă, se maltratează, mergând până la a se ucide unii pe alții. Maltratați sunt și copiii, bătrânii și toți cei lipsiți de apărare, de putere. Vecinii se urăsc, se bat, se ucid. Politicienii se sfâșie între ei.

Este momentul ca în jurul nostru să creăm o atmosferă respirabilă, astfel încât fiecare individ să se simtă bine, dar mai ales să se simtă sigur, să aibă un comportament tolerant, civilizat și amabil și să dispară din noi comportamentul uman agresiv și netolerant.

Toleranța, care are niște limite, este o condiție pentru coexistența pașnică, pentru înțelegere, bună stare și trebuie să fie reciprocă, liber consimțită și creatoare.