Ion Dumitru

„Trebuie un alt mod de a gândi viticultura”

După anul 1989, suprafețele cultivate cu viță de vie au sporit cu 20 mii de hectare în defavoarea viilor altoite și indigene. Repartiția pe zone geografice a suprafețelor cultivate reflectă concentrarea acestor terenuri, în special în Moldova și Muntenia, peste 60% din totalul de circa 290.000 hectare.

Starea actuală a viticulturii românești este pusă în evidență și de nivelul coeficienților de randament (media – 3.500 kg/ha).

Locul României pe piața europeană a vinului se poate aprecia după mai multe criterii:

• după suprafața viticolă – pe locul 5, după Spania, Italia, Franța și Portugalia;

• după producția de struguri – locul 5, după Spania, Italia, Franța și Portugalia;

- după producția de vin – locul 6, după Italia, Franța,

- Spania, Germania și Portugalia;

- după volumul consumului intern de vin – pe locul 7, după

- Franța, Italia, Germania, Spania, Rusia și Anglia.

Cu toate că România, din punct de vedere al potențialului viticol, face parte din primele cinci-șase țări pe plan european și din primele nouă țări pe plan mondial, totuși, în funcție de cantitatea de vin exportată, România se situează pe locul 11-12 în ierarhia țărilor europene și pe locul 19-20 pe plan mondial.

Deși Bulgaria, Moldova și Ungaria, de exemplu, se situează în ierarhia țărilor europene după România în ceea ce privește potențialul viticol, totuși aceste țări, din punct de vedere al exportului de vin, fac parte din primele zece țări exportatoare din Europa.

Toate aceste lucruri negative sunt consecința zecilor de mii de hectare devenite pârloagă. Noii proprietari nu pot fi acuzați de acest dezastru. Astfel, lipsiți de cunoștințe și posibilități materiale, toți cei care și-au redobândit proprietățile asistă acum neputincioși la distrugerea acestor bunuri, pentru a căror realizare s-a cheltuit enorm.

În același timp, participarea României la comerțul exterior prin exportul de struguri a fost aproape imperceptibilă pe piețele europene. În schimb, în ultimii ani, pe piața românească au pătruns cantități mari de struguri din import, mai ales în perioadele de extrasezon, provenite în mare parte din Spania, Italia, Grecia și Turcia.

Înclinarea balanței comerciale în favoarea importurilor este consecința neaplicării unor politici adecvate sau a aplicării defectuoase a politicii existente, care a creat un mediu concurențial subdezvoltat și puternic dezechilibrat, în defavoarea producătorilor agricoli autohtoni.

În concluzie, consider oportun să supun atenției actualei puteri un minim pachet de măsuri care să ducă la o revigorare a sectorului viticol:

- protejarea perimetrelor de viță de vie rămase încă în

- exploatare;

- stimularea pe cale legislativă a formelor asociative;