Mircea Dan Geoană

Trecem la punctul 3 din ordinea de zi, Proiectul de lege pentru ratificarea Acordului dintre Republica Austria, Republica Bulgaria, Republica Ungară, România și Republica Turcia privind Proiectul Nabucco, semnat la Ankara la 13 iulie 2009.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare. Este o procedură de urgență.

Se dorește prezentarea unui punct de vedere din partea Comisiei pentru politică externă sau din partea Comisiei economice, industrii și servicii?

Până atunci, îl rog pe reprezentantul Guvernului, domnul secretar de stat Tudor Șerban, să prezinte punctul de vedere al Guvernului, urmând ca punctele de vedere ale comisiilor să fie prezentate imediat.

Vă rog, domnule secretar de stat. ## **Domnul Tudor Șerban** – _secretar de stat_

_în Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri_ **:**

## Domnule președinte,

## Domnilor senatori,

Așa cum ați arătat, la Ankara, în data de 13 iulie 2009, a fost semnat de către prim-ministrul României Proiectul de lege pentru ratificarea Acordului dintre Republica Austria, Republica Bulgaria, Republica Ungară, România și Republica Turcia.

Necesitatea acestui proiect a fost demonstrată foarte mult acum doi ani de zile, când, din cauza situației speciale care a existat în Ucraina, a fost întrerupt importul către țările noastre pentru o perioadă de o săptămână de zile.

Față de România, a cărei dependență de importuri nu depășește 35%, pentru celelalte țări însă lipsa unui astfel de proiect a devenit esențială în ceea ce privește siguranța în aprovizionare pe axa coridorului de sud, nu numai un nou traseu fiind necesar, ci și noi surse de alimentare cu gaze a acestei zone a Europei.

Acest proiect răspunde în totalitate acestor cerințe, gazele provenind, în principal, din țările din jurul Mării Caspice, iar traseul pe care acesta se aduce fiind cu totul altul decât traseele cunoscute, prin Rusia, Ucraina și partea centrală a Europei.

Proiectul Nabucco este un proiect de o importanță deosebită pentru România. Va fi un proiect care se va realiza de o companie privată, format din principalele șase companii reprezentative din aceste țări, și anume: Botas–Turcia, BulgarGaz–Bulgaria, Transgaz–România, MOL–Ungaria, OMV–Austria și RWE Gaz din Germania.

Fiecare va participa la acest proiect cu un procent de 16,67, proiectul fiind cunoscut în Europa sub denumirea de NIC.

Gazoductul respectiv va avea lungimea totală de 3.296 de kilometri, dintre care cel mai lung traseu va fi în Turcia – 2.000 de kilometri, Bulgaria – 400 de kilometri, România – 460 de kilometri, Ungaria – 390 de kilometri, capacitatea maximă de transport fiind de peste 30 de miliarde metri cubi.

România este în continuare o principală susținătoare a acestui proiect, fiind considerat cel mai important față de restul proiectelor de aducere de gaze de care s-a discutat în ultimul timp.