George Mihail Pruteanu

Trei scaune la cap. Bun. E bine cã oamenii aceºtia cu unul, douã sau trei scaune româneºti la capul lor au reacþionat repede, corect, putând eu, personal, sã subscriu la fiecare cuvânt al lor, este foarte bine.

Ne-a povestit o colegã a noastrã, doamna senator Maria-Antoaneta Dobrescu Ñ care era în avion, întorcându-se dintr-o delegaþie, cu preºedintele U.D.M.R., Mark— BŽla Ñ cã domnul preºedinte Mark— BŽla a reacþionat imediat, atunci fiind în avion, ceea ce îi face cinste ºi dovedeºte cã este un om politic echilibrat.

De asemenea, ºi cuvântul domnului senator Attila Verest—y mi-a fãcut multã plãcere, mi-a mers la inimã, ºi dea Domnul ca mereu acest tip de dialog sã avem!

Pentru cã mã întreb: pe cine reprezintã, de fapt, senatorul acela al cãrui nume l-am uitat, care a avut ieºirile respective? Nu reprezintã, dupã câte îmi dau seama, U.D.M.R. De altfel, în general mã întreb dacã reprezintã ceva, pentru cã îl cunosc, este coleg de comisie cu mine, nu este o figurã proeminentã ºi nici nu dã semne cã va fi vreodatã, ºi v-o spun cu francheþe, la limita graiului academic, dacã nu ar fi cetãþean român, s-ar fi putut spune cã e un lumpen, un declasat; dacã nu ar fi preot, s-ar fi putut spune cã e un huligan; dacã nu ar fi senator român, s-ar fi putut spune cã e un nesimþit ºi nimic mai mult. Dar este! Din fericire, nu l-a luat nimeni în seamã Ñ ºi acesta iar este un lucru care trebuie spus cu bucurie ºi apãsat Ñ, nici sus, nici jos. Mã refer, când spun sus, la liderii U.D.M.R. care au dezavuat, aproape la unison, cu fermitate, poziþia aceasta sãritã de pe fix. Dar nici jos. Spre bucuria noastrã, a tuturor, la Miercurea-Ciuc, aºa cum s-a spus aici, lucrurile s-au desfãºurat frumos, cu solemnitate, primarul însuºi a dat dovadã de eleganþã, de spirit de deplinã înþelegere ºi aºa aº vrea sã fie întotdeauna. Numai cã mã tem cã asemenea lucruri încã mai sunt, prin multe locuri de acolo, excepþii.

Spuneam cã nu reprezintã pe nimeni, decât poate pe descreieraþii care sunt în multe zone, al celor care vor cu tot dinadinsul sã provoace, din nou, ”Târgu-Mureº 1990Ò ºi care ar juisa, ar vibra de plãcere dacã la colþuri de stradã ar fi români ºi unguri cu ciomege în mânã. Vreau, din toatã inima, sã nu fie aºa!

Mie, stimate colege ºi stimaþi colegi, în încheierea cuvântului meu vreau sã vã spun cã îmi e niþeluº jenã cã sunt coleg cu un om atât de slab de înger ºi de minte ºi nu cred cã sunt singura voce din partidul meu, din P.S.D., care nu ar fi cu totul deranjat dacã Parchetul ar face o punere în paralel a atitudinilor, a acestor vorbe nesãbuite, pe de o parte, ºi de cealaltã parte, o punere în paralel cu art. 12 ºi 30 din Constituþia României, precum ºi cu art. 60 din Codul penal. Pentru cã, chiar dacã reprezintã o poziþie singularã ºi dezavuatã de propria sa organizaþie, ca simplu individ care ºi-a dat în petic, care a sãvârºit o nesãbuinþã gravã la adresa a ceva sfânt, eu cred cã o sancþiune nu ar fi ceva cu totul deplasat. Sigur cã nu mã gândesc la tãierea capului.