Andrei Dominic Gerea

„«Turism forțat» pentru mai mult de 100 de inspectori guvernamentaliˮ

După ce Guvernul Boc a intenționat, imediat după instalare, politizarea în regim de urgență a prefecților și subprefecților, în virtutea necesității implementării plenare a carnetelor de partid la conducerea județelor, acesta a renunțat subit, constatând ulterior că semnalele venite dinspre Comisia Europeană nu sunt, în niciun caz, de susținere a unei asemenea idei destabilizatoare a administrației publice, care ar fi pus în dificultate România după ce, în prealabil, ne asumasem depolitizarea acesteia în anul 2005, în timpul guvernării Tăriceanu, prin promovarea Legii nr. 304, care prevedea ca, din anul 2006, prefecții să devină înalți funcționari publici.

Astfel, prin Legea nr. 304, prefecții nu mai puteau fi demiși pe criterii politice, fiind în acest mod realizat cu succes un efort de preaderare a României la Uniunea Europeană în ceea ce privește depolitizarea funcțiilor publice.

Însă domnul Boc a uitat rapid că acea lege a fost promovată chiar cu concursul unui coleg al Domniei Sale de partid, și anume ministrul PD-L Vasile Blaga, care deținea atunci portofoliul internelor și reformei administrative și care fusese foarte vocal la acea vreme în ceea ce privește subiectul depolitizării administrației publice. Dar același ministru a fost apoi lovit de amnezie, ca și premierul Boc care a susținut vehement la începutul instalării sale în funcție că „prefectul trebuie să fie un om politic, un om de încredere al partiduluiˮ, după care s-a răzgândit și a reluat tema apoliticului explicând că „prefecții exercită controlul de legalitate și de aceea ei trebuie să rămână în corpul înalților funcționari publici și să rămână apoliticiˮ.

Și așa, după mai multe episoade de răzgândeli bociene, Guvernul actual a găsit o altă modalitate de a duce la îndeplinire scopul politic al partidelor aflate în coaliția guvernamentală, și anume acela de a-și numi reprezentanții în conducerea prefecturilor, prin înlăturarea tuturor prefecților și subprefecților în funcție și transformarea acestora în inspectori guvernamentali, în baza principiului mobilității. Nimic de zis la prima vedere, dar nu este vorba de o persoană, două, trei.

S-a găsit de cuviință ca printr-o ordonanță de urgență să fie înființate 100 de posturi de inspectori guvernamentali, ducând în derizoriu prin această decizie ideea desființării Cancelariei premierului și implicit a mediatizării intense a reducerilor de cheltuieli realizate prin acest demers.

Și mai mult, „turismul forțatˮ la care sunt obligați acești inspectori guvernamentali, prin mutarea lor în posturi aflate la sute de kilometri de casă, ce implică cheltuieli de cazare și transport, nu justifică în niciun caz necesitatea stringentă a unei mai bune gestionări a banului public, în această perioadă grea pentru România din punct de vedere economic și financiar.

Unde sunt toate acele măsuri vehiculate intens și cu sonorul la maximum de domnul Boc în ceea ce privește reducerea drastică a tuturor cheltuielilor inutile, utilizarea banilor foarte puțini rămași pentru protecție socială și investiții, bani care oricum sunt aproape pe cale de dispariție în vistieria statului?