Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·25 septembrie 2007
other · respins
Adrian Moisoiu
Discurs
„U.D.M.R. își dă arama pe față”
Subevaluarea pericolului real al pretențiilor neorevizioniste practicate de U.D.M.R. sub tutela Budapestei, ca și aprecierile iluzorii ale puterii privind integrarea europeană, alături de Ungaria, sunt numai două dintre domeniile în care informațiile puse la dispoziție de organele abilitate au fost neglijate, iar rezultatele sunt cele cunoscute de noi toți. Astăzi, teritoriul României este împânzit cu elemente ultranaționaliste din cadrul U.D.M.R., care se pretează la acțiuni ostile statului român pe lângă diverse
foruri internaționale ori organizații, grupări și consilii ce urmăresc realizarea unor proiecte secesioniste aberante.
În cei 87 de ani de existență a Ungariei trianonice, factorii de decizie de la Budapesta, indiferent de orientarea lor politică (horthystă, comunistă, postcomunistă și chiar declarativ democratică și europeană), serviciile secrete ungare și toate structurile guvernamentale sau neguvernamentale din țara vecină, în colaborare cu numeroasele organizații din diaspora ale emigrației maghiare sau din țările vecine, au acționat și acționează în multiple forme pentru subminarea statului național, suveran, independent, unitar și indivizibil român, cât și a celorlalte state „succesoare”.
Întreaga politică revizionistă ungară, mai veche sau mai nouă, cu privire la Transilvania a fost susținută de structurile de profil budapestane prin vaste operațiuni secrete, multe dintre acestea reprezentând amestecuri brutale în treburile interne ale statului român. Pentru aceasta, serviciile de profil de la Budapesta au folosit pentru pregătirea și desfășurarea diverselor acțiuni operative secrete agenți recrutați cu predilecție din rândul populației de origine etnică maghiară, instruiți în diversele centre subversive care funcționează chiar pe teritoriul românesc.
În diverse momente, unora dintre personalități li s-au acordat, chiar public, ordine sau distincții ale statului ungar. Sunt bine cunoscute cazurile lui Markó Béla, care este cavaler al „Marii Cruci a Ordinului de Fidelitate pentru Patrie”, acordat de Budapesta, și cel al senatorul Frunda György, care n-a reprezentat niciodată la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei țara al cărei cetățean și demnitar este. Insolent, el a declarat cu aroganță că nu reprezintă România la A.P.C.E., ci minoritatea maghiară! Pe el îl deranjează Constituția României, în care vede „contradicții” și consideră că sintagma „stat unitar român” este o „noțiune depășită de realitate”. De altfel, la un seminar, „Autonomia, încotro”, a propus ca României să i se aplice modelul de autonomie al Cataloniei.
La rândul său, pe linia declarațiilor disperate, incendiare, datorate posibilității ca voturile maghiarilor să se împartă cu László Tökés în apropiata campanie europarlamentară, președintele Markó Béla a declarat sâmbătă, 22 septembrie a.c., la Cluj-Napoca, unde a participat la Conferința Națională a Aleșilor Locali ai U.D.M.R., că: „În România, pe lângă națiunea română, în mod firesc trăiesc și au dobândit anumite drepturi și alte comunități minoritare, dar importante, cum este cea maghiară. Nu trebuie să lăsăm ca la Bruxelles să avem o reprezentanță în exclusivitate românească. Deci și maghiarii trebuie să fie acolo, la Bruxelles, pentru a dovedi și astfel că România nu mai este un stat național”. Aceasta a motivat-o și prin faptul că, în Parlamentul European, în ultimul timp, cât și în următorii doi ani se discută și se va discuta despre formele de autonomie. Făcând o paralelă cu austriecii din Tirolul de Sud, el s-a referit la recentul și mult mediatizatul eveniment de la Chichiș: „Sarcina noastră este să facem cunoscută Transilvania și secuimea, este nevoie de prezentare distinctă a secuilor, cu ajutorul Porților Secuiești”, care astfel dovedește că nimic din acțiunile maghiare, indiferent cine le organizează, U.D.M.R., Consiliul Național Secuiesc sau Uniunea Civică Maghiară, nu sunt întâmplătoare și toate poartă același mesaj: himera Ungariei Mari!