Emil Tocaci

Uitaþi-vã! Colegii au rãspuns prompt. Prompt ºi corect! Nu s-ar întâmpla nimic. Nu s-ar întâmpla nimic, ceea ce este foarte grav, ceea ce este foarte trist. Denotã cã, de fapt, noi nu suntem o democraþie parlamentarã. Procesul legislativ ar continua foarte bine prin ordonanþe de urgenþã, cã, de fapt, aºa se ºi face. Ordonanþele de urgenþã au fost în zdrobitor de marea lor majoritate validate, cu nesemnificative modificãri, de Parlamentul României. Cele câteva legi care au trecut prin procedura normalã parlamentarã, care, deci, au ajuns la calitatea de legi, în mod normal, ar putea fi ºi ele înlocuite cu ordonanþe de urgenþã pentru cã unde a mers mia, merge ºi suta.

În plus, controlul pe care Parlamentul trebuie sã-l efectueze asupra Executivului ºi asupra tuturor autoritãþilor statului este nul, domnilor colegi! E dureros de nul! Un coleg vorbea acum câteva minute despre necesitatea amnistiei fiscale. Da, dacã ea ar fi consecinþa unei legi elaboratã, studiatã minuþios ºi dezbãtutã serios de Parlament. Dar, dacã ea este elaboratã de un singur om sau de câþiva oameni, vã daþi seama ce sursã de corupþie, ce poartã deschisã corupþiei ar fi?! Sau poate cã este! Sau poate cã este, dupã câte spune presaÉ ºi presa este singura care a tras mii de semnale de alarmã.

Cine a auzit aceste semnale de alarmã?!