Gheorghe Eugen Nicolăescu

„Umilința prezidențială”

La Cotroceni este jale mare: Președintele României plânge!

Dacă se gândește cineva că Traian Băsescu plânge de grija „poporului suveran”, se înșală.

Președintele își plânge singur de milă și, în încercarea sa disperată de a mai impresiona ultimii câțiva votanți rătăciți, amenință că își ia jucăriile și pleacă:

„În prima zi în care am plecat de la Cotroceni plec din viața politică, mi-a ajuns. Funcția de președinte a reprezentat pentru mine cea mai mare umilință a vieții mele. Am fost bun meseriaș, un om care și-a făcut meseria cu plăcere și cu demnitate, iar ce s-a întâmplat din 2007 încoace, jignirile de dimineață până seara nu au făcut decât să mă umilească”.

Sunt exact cuvintele președintelui, un președinte care se victimizează și care s-a transformat rapid din „jucător” în „președinte bocitor”. De la „dragă Stolo” încoace, Băsescu abordează tehnica plânsului cu ușurința unui actor profesionist.

A impresionat pe cineva această smiorcăială? Poate pe cineva care nu îl cunoaște și care nu trăiește realitatea zilnică din România.

Înainte de a-și plânge soarta, s-a gândit președintele câți români a umilit girând îngroparea milioanelor de euro în tot felul de proiecte portocalii inutile sau ciopârțindu-le salariile?

S-a gândit acest „șef de stat”, cum îi place să se numească, dacă bugetarii grași sau pensionarii nesimțiți s-au simțit umiliți de această catalogare?

Traian Băsescu a „primit” prea puțin față de cât merita să primească un personaj care a încercat să discrediteze instituțiile statului după cum i-a dictat interesul personal și imediat, care i-a „ciuruit” pe cei care nu erau pe listele portocalii și i-a umilit pe cei pe care ar fi trebuit să îi reprezinte.

Eu cred că românii respectă, și nu umilesc instituția prezidențială, dar nu pot accepta să fie reprezentați de un președinte care cunoaște numai legea bunului-plac, un președinte care se răzgândește de la o zi la alta și al cărui răspuns la întrebări incomode este hăhăiala caracteristică.

Există un motiv pentru care Băsescu ar trebui să se simtă umilit: nu a realizat nimic în niciuna din funcțiile publice pe care le-a ocupat de mai bine de 20 de ani!

A fost ministrul transporturilor în mai multe guverne. Este inutil să reamintesc situația jalnică a transporturilor din România.

A fost primar general al Bucureștiului. Nu a rămas nimic în urma lui.

Din 2004 este Președintele țării. O țară dominată de haos, învrăjbire, fraudă, incompetență, hoție, umilință, aroganță...

A primit voturile a 5 milioane de români și nu a făcut nimic pentru ei. Promisiunile electorale au rămas doar la nivelul de promisiuni electorale.

Singurii de care a ținut cont și de care are grijă în continuare sunt portocaliii lui. Către ei au fost direcționați banii pentru investiții, lor le-au înflorit afacerile din contracte pe bani publici, ei au fost numiți în funcții înalte doar pe baza apartenenței la gașcă și tot ei au dus tupeul la un nivel despre care mulți nici nu bănuiau că există.