Virgil Pop

„Un an de când suntem mai săraci cu 25%”

Zilele trecute s-a împlinit un an de când președintele Traian Băsescu a anunțat cele mai dure măsuri de austeritate, și anume tăierea cu 25 de procente a salariilor și cu 15% a pensiilor. Ulterior, respingerea de către Curtea Constituțională a tăierii pensiilor a determinat o altă măsură extrem de dură, și anume mărirea TVA cu 5%. De atunci, Guvernul nu a bifat nicio măsură coerentă anticriză sau de sprijinire a mediului de afaceri. Dimpotrivă, în toată această perioadă, tăierile și limitările de fonduri pentru populație au fost singurele strategii pe care Guvernul a fost capabil să le propună, în condițiile în care nici măcar astăzi nu există un proiect coerent pe termen lung de relansare a economiei.

Discursul lui Traian Băsescu din data de 6 mai 2010 a fost singurul program al Guvernului din ultimul an. Atunci, președintele Traian Băsescu ne spunea că aparatul de stat e supradimensionat și că singura soluție pentru ca România să iasă din criza economică este tăierea cheltuielilor sociale – a pensiilor, a salariilor bugetarilor, a indemnizațiilor sociale și așa mai departe.

La un an de la această afirmație și de la tăierea brutală a acestor fonduri, toate studiile aplicate economiei românești ne arată că lucrurile nu s-au îmbunătățit considerabil, ci, dimpotrivă, situația economică din România s-a depreciat. De la aplicarea tăierii de fonduri, s-au pierdut peste 500.000 de locuri de muncă și aproape tot atâtea firme s-au închis. Românii sunt în continuare cei mai săraci și demoralizați europeni, iar economia noastră este una dintre cele mai slabe și vulnerabile sisteme din Uniune.

În ciuda acestei realități, românilor li se administrează zi de zi porții imense de minciuni prin aparatul de propagandă portocaliu, care nu știe de rușine, de bun-simț și responsabilitate. Adevărul iese însă la iveală, în ciuda tuturor statisticilor false invocate de premier și de echipa sa guvernamentală: absolut nicio măsură luată vreodată de guvernarea portocalie nu a reușit să îmbunătățească în vreun fel viața românilor.

Societatea românească este tot cu un picior în groapă și problemele economice care nu au fost rezolvate în acești ani au pregătit deja terenul pentru alte efecte devastatoare care se vor simți ani buni de acum încolo. Abuzurile guvernamentale și instituționale sunt la ordinea zilei. Suntem tot la mila FMI, deși președintele ne asigura că un împrumut de la Fond ne va rezolva toate problemele – la fel cum ne promitea și anul trecut, pe 6 mai, când afirma că tăierea pensiilor și a salariilor ne va salva economia. Este și normal ca lucrurile să stea așa, pentru că toate fondurile economisite au fost deturnate în alte scopuri: în vreme ce sănătatea sau educația nu au primit niciun sfanț pentru dezvoltare și, până la urmă, pentru traiul de zi cu zi, ministerul condus de Elena Udrea are la dispoziție miliarde de euro de cheltuit. Doar promisiunile pe care echipa Boc-Udrea le-a făcut prin țară susținătorilor săi se ridică deja la câteva sute de milioane de euro – este deja foarte clar că PDL își desfășoară campania internă pe bani publici și promisiunile de alocări de fonduri de la buget vin în schimbul susținerii la congres pentru Emil Boc. Cu alte cuvinte, banii colectați din taxe și impozite de la o populație sărăcită și de la firmele care încă supraviețuiesc merg în mare parte la clientela portocalie.