Mircea Nicu Toader

Un foarte scurt drept la replică, înainte să supuneți la vot. Domnul Ciucă sigur că este mult mai jurist decât mine, cert, fiindcă eu nu am o specializare în acest domeniu. Știți foarte bine că, dacă se modifică Constituția, toate legile se modifică în conformitate cu prevederile constituționale. Așa că nu știm cum va arăta Constituția, dar dacă prevede că nu mai e Curtea Constituțională, desființăm și legea lor, și legea Avocatului Poporului.

Noi am luat situația de fapt: astăzi există o prevedere clară că singura modalitate de a ataca o ordonanță la Curte este Avocatul Poporului, de bună-credință sau de reacredință. Eu nu pun în balanță reaua-credință, ci oportunitatea pe care o consideră Avocatul Poporului și pentru a elimina întotdeauna o eventuală suspiciune. Sigur că v-am și spus că o reîntoarcem la comisie și spunem că nu o trimitem ca un simplu poștaș, ea trebuie să fie motivată, iar, în caz de refuz, trebuie să fie o motivație a Avocatului Poporului: „Domnule, nu o trimit, pentru că consider așa și așa”. Acesta este motivul principal pentru care am solicitat întoarcerea la comisie, iar intenția a fost de echilibru.

Eu vreau să știu ce răspuns dă avocatul poporului și eu îl întreb astăzi, oficial, de la tribuna Parlamentului, de ce a luat act de solicitarea prim-ministrului să trimită ordonanța la analiza Curții Constituționale privind judecătorul de la CEDO? Unde este conflictul constituțional? Dacă este conflict, de ce a făcut-o la cererea prim-ministrului? Că poate mâine nu mai este prim-ministru domnul Ponta și este altcineva. Oricând, scrie acolo, în Legea Avocatului Poporului, că prim-ministrul poate solicita în mod expres Avocatului Poporului pentru a analiza și a trimite la Curte o ordonanță de urgență privind continuitatea acestei ordonanțe, nu?

Atunci, dați-ne și nouă voie să avem același punct de vedere. Sigur, dumneavoastră veți decide mâine prin vot. Mai avem calea Senatului, dar eu v-aș fi propus s-o întoarcem, să găsim o soluție pe care văd că o parte dintre colegi o agreează. Nu impunere, ci motivare.