Mihai Cosmin Popescu

„Un fond național de dezvoltare! De unde resursele?”

De câteva săptămâni, societatea românească dezbate cu mult interes problema exploatării zăcămintelor solului și mai ales ale subsolului din România. Este lesne de văzut că societatea românească este puternic divizată între adepții exploatării cu orice mijloace a zăcămintelor de care dispune țara noastră și, pe de altă parte, de opozanții categorici, care se opun _a priori_ oricărei discuții pe această temă.

Îmi permit, în această intervenție, să contrazic ambele categorii de opinii, pentru că această problemă nu poate fi văzută numai în două culori: alb sau negru. Contrazic prima categorie de opinii, pentru că nu consider că exploatarea resurselor trebuie făcută oricum și de oricine. De asemenea, nu-i acreditez nici pe cei care se opun categoric exploatării resurselor, pentru că dezvoltarea economică se bazează exclusiv pe resurse și pe accesul la acestea.

Este drept că cei care se opun exploatării sunt împinși către o astfel de atitudine de experiențele nefericite ale privatizărilor trecute, în special în domeniul petrolului și al gazelor naturale, exploatare care s-a demonstrat împotriva intereselor naționale și puternic împovărătoare pentru competitivitatea românească. Însă eșecul concesionării resurselor către OMV nu înseamnă că situația trebuie repetată în viitor. Chiar și pentru acest caz, termenul pentru care operează vechiul regim al redevențelor se apropie de final, iar el trebuie reevaluat în favoarea poporului român.

Așadar, primul pas care trebuie făcut în cel mai scurt timp este reanalizarea nivelului redevențelor pentru toate resursele solului și subsolului și modificarea legislației de profil. Apele minerale, petrolul, gazele naturale, metalele feroase sau neferoase, pădurile, roca și balastul, pietrele prețioase sau materialele radioactive trebuie să aducă românilor resurse reale, și nu să determine prosperitatea și profituri record pentru companiile transnaționale.

De asemenea, consider că toate resursele financiare atrase din exploatarea acestora nu mai trebuie să se constituie în venituri automate la bugetul de stat, a căror destinație este aproape invariabil consumul guvernamental.

Resursele financiare provenite din exploatarea solului și a subsolului trebuie să se constituie într-un fond real de dezvoltare a României, cu proiectare specifică multianuală, administrat de un consiliu național compus din actori guvernamentali, reprezentanți ai patronatelor și sindicatelor. Dacă legea fundamentală spune că bogățiile solului și subsolului aparțin poporului român, atunci exploatarea acestora trebuie să se transforme în forme de investiții publice de care să beneficieze toți românii, și nu doar o parte dintre aceștia!