Virgil Popescu

Un înþelept proverb românesc, se pare de restrânsã audienþã, încearcã sã ne înveþe cã este util sã nu arunci apa de copaie o datã cu copilul. Totuºi, acest lucru s-a produs cu mare grabã demonstrativã, când reprezentanþii P.D. au returnat raportul de guvernare, în urmã cu douã luni, fãrã a-l examina, convinºi fiind cã sunt deþinãtorii adevãrului absolut ºi nu au nevoie, în cadrul responsabilitãþii parlamentare, de o confruntare argumentatã, de logicã ºi transparenþã. Iatã însã cã, mintea cea de pe urmã a românului, în acest caz intratã în funcþiune dupã numai douã luni, a avut câºtig de cauzã, probabil pentru a atrage atenþia asupra existenþei unui partid cãruia i-a trecut alergia la culoarea neagrã, editând, el însuºi, o carte neagrã a guvernãrii.

Cum legea acþiunii ºi reacþiunii, deºi nu a fost doritã în acest caz, funcþioneazã, rãspunsul Guvernului la tardivele ºi nejustificatele reproºuri ale P.D. a fost clar, competent ºi prompt. Referindu-ne numai la, sã le spunem, observaþiile P.D.-ului în domeniul comunicaþiilor, trebuie sã observãm cã acestea denotã o profundã necunoaºtere depãºitã numai de raþiuni opace ºi de rea-voinþã.

Cum putem defini atitudinea Partidului Democrat, de ignorare a faptului cã România este prima þarã din Europa care a integrat în legislaþia internã Directivele Europene adoptate în aprilie 2002, cã în acelaºi an, 2002, s-a finalizat cadrul de reglementare pentru liberalizarea completã a pieþei telecomunicaþiilor, cã în 2002, Uniunea Europeanã a dat ca exemplu de bunã practicã România, pentru implementarea rapidã ºi eficientã a noilor reglementãri?

De reþinut cã Uniunea Europeanã aprecia, în anul 2000, an în care la guvernare se afla ºi Partidul Democrat, drept prematur deschis ºi fãrã ºanse vizibile de finalizare capitolul 19 al telecomunicaþiilor ºi tehnologiei informaþiei. În anul 2002, raportul de þarã al Uniunii Europene aprecia cã s-au fãcut progrese în alinierea la _acquis_ -ul privind telecomunicaþiile ºi în pregãtirea liberalizãrii pieþei de comunicaþii ºi poºtale. Aceste aprecieri ale Uniunii Europene au fost ºi confirmate în practicã, liberalizarea pieþei telecomunicaþiilor, la 1 ianuarie 2003, fiind o faptã necontestatã chiar ºi de cãtre P.D.

Deschiderea pieþei de telecomunicaþii ºi notificarea începerii activitãþilor de comunicaþii de cãtre mai mult de 1.000 de societãþi, pe baza unei proceduri simplificate, crearea unei largi palete de opþiuni pentru cetãþeni, deci o piaþã concurenþialã specificã economiei de piaþã, este apreciatã de doctrina Partidului Democrat ca o tendinþã de sufocare a pieþei. Menþinerea unui monopol în acest sens ºi cosmetizarea acestuia ar fi semãnat cu repararea formalã a unei autostrãzi, deja celebrã pentru calitatea lucrãrilor, giratã, în anii de guvernare, de cãtre Partidul Democrat.

Într-o concepþie modernã, Partidul Social Democrat a iniþiat, iar Parlamentul deja a aprobat, Legea serviciului universal care se adreseazã în mod egal, într-o viziune social-democratã, tuturor utilizatorilor. Într-o aceeaºi idee, notificãm pentru Partidul Democrat: telefonizarea localitãþilor cu peste 1.000 de locuitori în 2002, deºi era un angajament luat în guvernarea precedentã a Partidului Democrat; proiectul în curs pentru telefonizarea în Munþii Apuseni; demararea sistemului unic de apeluri de urgenþã 112; asigurarea finanþãrii pentru retehnologizarea Societãþii Naþionale de Radiocomunicaþii.