Pentru mine, parcă dintotdeauna și pentru totdeauna, în septembrie începe școala. Nu este o continuă reamintire, nu este nici nostalgia pentru anii trecuți, este pur și simplu sentimentul unui început ce exprimă noutăți, acum doar bănuite, și mai ales dorința de a le afla. Și tot în septembrie, într-un ciclu constituțional, de data aceasta, începe o nouă sesiune parlamentară. Poate nu este întâmplător ca aceste instituții atât de diferite să-și suprapună măcar momentul de reluare a activității. Ambele sunt destinate să formeze și să proiecteze pentru viitor o națiune, prin educație sau prin lege, de ambele depinzând soarta acestei națiuni. Și, atunci, să nu uităm că dascălii noștri ne-au pregătit pentru ce trebuie să facem acum, pentru că datorită lor am căpătat în viață un sens și o perspectivă.
Am învățat principii și legi, am tocit teoreme și declinări latine. A venit momentul să înțelegem de ce am învățat toate acestea. Toate s-au ordonat, și mai ales s-au sintetizat, în modul în care gândim și acționăm în viață. De aici și neliniștea mea la acest început de sesiune parlamentară. Oare să fi uitat tot ce am învățat în mereu reluatul septembrie al studiilor noastre? Oare nu am înțeles nimic sau, dacă am înțeles, am înțeles oare bine? Se poate demonstra că tehnic este posibil, dar tot atât de bine se poate demonstra că este lipsit de sens. Principiile și legile științelor exacte și ale științelor naturale au fost aduse, prin studii îndelungate, aproape la gradul de a fi imuabile și, în orice caz, definitorii în timp.
Noi am acumulat numai finalitatea unei imense și laborioase activități de secole a umanității. Este timpul să gândim ca și legilor fundamentale ale vieții sociale să le dăm aceeași valoare. Unele dintre ele există, exemplul Codului civil napoleonian, în vigoare și astăzi după 102 ani, având rădăcini viguroase în dreptul roman milenar, îmi este cel mai la îndemână. Câte dintre legile noastre vor rezista măcar 10 ani? E păcat că am uitat definiția și scopul legilor. E păcat
că am început să uităm să aplicăm principii simple care din principii ale științelor devin principii de viață.
E septembrie și începe școala, dar și o nouă sesiune parlamentară, ultima din această legislatură, o legislatură în care individual ne-am pregătit, fiecare în felul său, pentru examenul din această toamnă, și unii dintre noi, pentru un nou ciclu parlamentar.
## „Energia verde”
Dezbaterea despre energiile regenerabile trebuie să pornească de la problemele schimbărilor climatice și disponibilității resurselor, în condițiile unei importante creșteri demografice și necesității de a permite accesul la energie a miliarde de persoane care în prezent sunt private de acesta. Utilizarea surselor de energie regenerabile SER au avantajul perenității lor și al impactului neglijabil asupra mediului ambiant, ele neemițând gaze cu efect de seră. Chiar dacă prin ardere biomasa elimină o cantitate de CO2, această cantitate este absorbită de aceasta pe durata creșterii sale, bilanțul fiind nul. În același timp, aceste tehnologii nu produc deșeuri periculoase, iar demontarea lor la sfârșitul vieții, spre deosebire de instalațiile nucleare, este relativ simplă. De asemenea, Uniunea Europeană, în cooperare cu statele riverane Mediteranei, pune la cale exploatarea energiei solare în mijlocul deșertului, în cadrul proiectului Desertec.
Conceptul Desertec vizează să pună tehnologia și deșertul „la lucru” pentru a produce energie, apă potabilă și un climat de securitate. Mai multe țări, cum ar fi Algeria, Egipt, Iordania, Libia, Maroc și Tunisia, au manifestat deja interes pentru acest gen de cooperare. Mulți dintre noi cunoaștem că, pentru anul 2020, Comisia Europeană a fixat pentru Uniunea Europeană obiectivul de utilizare în proporție de 20% a energiei obținute din surse regenerabile. Dar câți dintre noi pot să indice trei proiecte recente din România care valorifică surse regenerabile de energie? În țările occidentale vedem la tot pasul instalații eoliene de producere a energiei electrice și totuși, în Occident, se consideră că nu s-a făcut îndeajuns.
Drama este că, dacă întrebăm actualul nostru Guvern, vom afla că s-au realizat foarte multe... doar pe hârtie. În viața de zi cu zi, însă, nu vedem rezultatele concrete ale politicii energetice referitoare la sursele regenerabile. În realitate, ponderea majoritară între aceste surse utilizate în România continuă să o dețină hidroenergia și foarte puțin celelalte tipuri de energie, care sunt folosite în mod curent în țările vestice – biocombustibilii, energia eoliană, energia solară.
Producătorii de energie care au beneficiat de schema de promovare a resurselor regenerabile prin acordarea de certificate verzi au generat anul trecut peste 46.000 de MWh de energie, dublu față de 2006. Din aceasta, 83% a reprezentat-o energia din surse hidrologice și 16,3% din cele eoliene. Chiar și în urma acestor creșteri ale producției de energie curată, cantitatea este mică în comparație cu potențialul real la nivel național.
*
## „Etichetarea plantelor modificate genetic”
Subiectul etichetării produselor obținute din organismele modificate genetic a generat dezbateri intense atât la nivel național, cât și la nivel european, organizațiile de mediu și cele sanitare denunțând influența lor negativă atât asupra sănătății, cât și asupra mediului. Deși aceste organisme modificate genetic au depășit cu mult granițele cultivării, aprobării și apoi comercializării lor, studiile internaționale în domeniu demonstrează că, în realitate, acestea sunt
dăunătoare atât pentru sănătatea oamenilor, cât și pentru sănătatea animalelor.
Unul dintre cele mai disputate aspecte privind organismele modificate genetic ține de etichetarea acestora, în momentul de față existând un act normativ care reglementează modul în care se face etichetarea, dar care însă lasă la aprecierea producătorului dimensiunile mesajului de pe aceste produse. Această situație confuză din Uniunea Europeană se transpune și în România, care a devenit un însemnat producător și consumator de organisme modificate genetic, asta din cauza faptului că nu avem o legislație adecvată în domeniu și a lipsei informării consumatorilor.
Potrivit Greenpeace, în România, pe lângă soia modificată genetic, se mai comercializează și cartofi, orez, porumb și prune modificate genetic, iar autoritățile competente „închid ochii” la o problemă atât de gravă, cetățenii devenind cobai pentru aceste produse, constatându-se că cei care consumă OMG-uri sau lucrează cu acestea, pot suferi afecțiuni foarte grave ale rinichilor, ale pancreasului sau ale sistemului nervos, mărirea riscului de avort la femei, precum și nașterea copiilor cu malformații genetice.
Problema devine gravă dacă ne gândim că există magazine de produse naturiste care comercializează aceste produse obținute din plante modificate genetic. Deci așa-zisa valoare nutrițională îmbunătățită a organismelor modificate genetic nu este decât o poveste frumoasă, menită să ademenească credulii. Nu ne putem imagina cât de distructive pot fi efectele secundare și accidentele în cazul tuturor acestor tehnologii care se „joacă” cu ordinea și echilibrul atât de fragil al celulelor vieții.
Consider că este nevoie urgent de un cadru normativ adecvat care să reglementeze corect și fără echivoc situația în care consumatorii nu au posibilitatea de a-și exercita dreptul de a opta pentru alimentele pe care preferă să le consume, prin introducerea unui mesaj de avertizare, în interiorul unei buline galbene, care să reprezinte 30% din suprafața etichetei produsului. De asemenea, ar trebui avute în vedere și situațiile în care comercializarea se face atât în magazine, cât și în piețe, instituindu-se măsuri distincte de afișare a avertismentului.
*
## „Măsuri pentru relansarea mediului de afaceri”
Câteva sunt măsurile ce trebuie implementate de urgență pentru accesul imediat la finanțarea europeană a proiectelor românești. Transferul fondurilor europene de la pilonul întreprinderilor mari spre pilonul IMM-urilor și alte măsuri pentru sprijinirea IMM-urilor.
a. Fondul European de Investiții va gestiona cele 100 de milioane de euro din programul JEREMIE dedicat întreprinderilor mici și mijlocii. Fondurile vor fi utilizate pentru dezvoltarea pieței de garantare a creditelor pentru IMM-uri și, respectiv, a fondurilor de investiții (venituri, capital), având astfel un efect pozitiv asupra posibilităților IMM-urilor de a-și finanța activitățile de dezvoltare.
Fondul de participare JEREMIE este blocat în prezent (nu s-a agreat banca colaboratoare), deși trebuia deschisă schema în perioada 2008–2009. Prin urmare, 100 milioane de euro pentru alocații pentru cofinanțarea IMM-urilor care accesează fondurile structurale sunt blocați.
b. Măsurile pentru crearea de poli de competitivitate sau integrarea întreprinderilor în lanțuri de furnizori sau clustere nu s-au deschis niciodată. Alocarea totală a acestor măsuri este de 450 milioane euro. Acești bani ar putea fi redistribuiți către o nouă măsură pentru întreprinderile mari și către schemele de finanțare pentru IMM-uri.
În cazul realocărilor de sume în cadrul aceleiași axe nu trebuie decât cerut avizul Comitetului de Monitorizare, fiind o procedură ușor de urmat.
c. Accelerarea proceselor de programare și evaluare a proiectelor pentru IMM-uri.
Deși se invocă la nesfârșit lipsa personalului necesar pentru derularea proceselor de accesare a fondurilor structurale de către Autoritățile de Management, acestea nu ar trebui să fie afectate de măsurile „anticriză”, respectiv reducerea personalului sau reducerea veniturilor personalului deoarece pentru AM-uri există un program special care ar trebui să asigure accesarea cu succes a fondurilor structurale. Prin urmare, Autoritățile de Management dețin toate instrumentele necesare pentru derularea cu succes a programelor cu finanțare nerambursabilă. Dacă nu se găsește ca fiind oportună externalizarea serviciilor din cadrul AM-urilor, măcar un procent de 50% din alocarea financiară să fie redistribuit către IMM-uri.
d. Amânarea termenului de plată a TVA la facturările emise de către furnizori a societăților care implementează proiecte cu finanțare nerambursabilă până la momentul intrării proiectului în perioada de exploatare.
IMM-urile, în proiectele cu finanțare nerambursabilă, își iau angajamentul creării locurilor de muncă și asigurării unei funcționări economice pe o perioadă de cel puțin 5 ani. Prin urmare, având în vedere avantajele finanțării acestor tipuri de proiecte (care asigură creșterea locurilor de muncă), se impune acordarea unor facilități pentru creșterea atractivității depunerii de proiecte. Această amânare la plată a TVA-ului pentru investiții cu finanțare nerambursabilă, cu siguranță va crește interesul companiilor, deblocându-se astfel situația actuală, în care IMM-urile nu mai fac investiții.
e. Demararea de programe europene de reconversie profesională în scopul realizării unei plase de siguranță pentru bugetarii disponibilizați.
Prin acordarea de finanțare europeană (în cadrul POS DRU) pentru Serviciul Public de Ocupare (SPO) se urmărește creșterea calității și eficienței serviciilor furnizate către ANOFM pentru a asigura:
– corelarea ofertei cu cererea de forță de muncă;
– pentru a asigura o asistență personalizată persoanelor în căutarea unui loc de muncă și acelora care aparțin grupurilor vulnerabile;
– creșterea competențelor profesionale ale personalului implicat în furnizarea acestor servicii;
– îmbunătățirea cooperării SPO cu alte organizații și organisme active pe piața muncii, cu autoritățile publice locale și cu furnizorii de educație și de formare profesională, precum și pentru a oferi servicii de consiliere profesională de înaltă calitate pentru dezvoltarea carierei.
Propun unele măsuri imediate în sensul că Autoritatea de Management a programului POSDRU (în contextul crizei actuale) să deschidă măsurile pentru Serviciul Public de Ocupare. Conform calendarului orientativ se deschid măsurile doar pe grant (maximum 500.000 euro/proiect) în iunie, acest lucru este însă incert. Pentru anul 2010 nu se prognozează deschiderea sesiunilor pentru proiecte de tip strategic (maximum 5.000.000 euro/proiect). Prin urmare, nici anul 2010 nu va reprezenta un an în care poate crește gradul de absorbție pe axa indicată, promovarea implicării active a personalului SPO pentru accesarea fondurilor disponibile.
*
„Regresul economic al României”
Guvernele naționale trebuie să depună eforturi pentru consolidarea sistemelor de protecție socială, oferind o serie de soluții la nevoile identificate de societate, cu accent
special asupra integrării sociale a persoanelor, prin reinserția profesională și locuri de muncă.
Ministerele de resort trebuie să acționeze în sensul reducerii polarizării și ameliorării stării de sărăcie, printr-o serie de proiecte și programe destinate grupurilor vulnerabile.
În activitatea acestora trebuie inclusă toată problematica legată de bunăstarea și protecția familiei, deci are ca scop realizarea de politici destinate tuturor persoanelor care se află în risc crescut de excluziune și marginalizare socială (copil, persoana cu handicap, familia în ansamblul ei) și pentru toate tipurile de structură în care se pot găsi: tinerii aflați în dificultate, persoanele vârstnice dependente, persoanele aflate în sărăcie etc.
Efectele negative ale crizei economice internaționale s-au manifestat în România, declanșând comprimarea economiei, ceea ce a afectat piața forței de muncă și a determinat reducerea semnificativă a numărului de asigurați. Reducerea numărului de asigurați a condus la creșterea numărului de pensionări anticipate, înregistrându-se o triplare anuală a numărului de pensionări anticipate, ajungându-se în anul 2009 la circa 110.000 de pensii anticipate parțiale în plată. Criza economică și socială ce afectează în prezent România are efecte negative asupra condițiilor de viață ale cetățenilor.
În România, pragul sărăciei absolute este calculat prin însumarea costului unui coș minim alimentar cu un minim de consum de bunuri nealimentare și de servicii, egal cu cheltuielile efectuate de persoanele al căror consum alimentar este egal cu costul coșului alimentar. Costul coșului alimentar a fost estimat pentru a asigura necesarul de 2.550 de calorii zilnic, în funcție de consumul populației din decilele 2 și 3 ale distribuției populației după cheltuielile de consum. Pragul sărăciei absolute pentru o persoană a fost, în anul 2009, de 254,5 lei. Plecând de la această sumă ne putem da seama câte persoane sunt în pragul absolut al sărăciei în România și cum primesc ele aceste reduceri ale salariilor și pensiilor, operate ilegal de către Guvern.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.
Liviu Bogdan Ciucă · 15 septembrie 2010 · monitorul.ai