Marian Florian Săniuță

## „Un pod prea îndepărtatˮ

Programul de guvernare pentru perioada 2009 — 2012 prevede, la Capitolul 13, „Infrastructura de transportˮ, punctul 6 din obiectivele de guvernare, „dezvoltarea infrastructurii

feroviare, coordonată cu cea rutieră, în conformitate cu cerințele europeneˮ.

Nimic mai fals pentru Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, condus de PD-L, prin persoana domnului Radu Berceanu. Să vedem însă și de ce.

Orașul-stațiune Slănic din Prahova este una dintre localitățile cu pondere importantă în peisajul economic din acest județ. Orașul este legat de municipiul Ploiești prin DJ 102B și prin calea ferată ce străbate localitățile de pe Valea Slănicului. Orașul-stațiune Slănic este recunoscut mai ales prin existența pe teritoriul său a salinei ce îi poartă numele, cea mai mare, de altfel, din Europa, și a celor patru băi cu ape sărate, respectiv Baia Baciului, Baia Roșie, Baia Porcilor și Lacul Verde, băile cu concentrație mare de sare, care sunt folosite la tratarea unor boli reumatismale degenerative și diartritice, la tratarea bolnavilor aflați în stări posttraumatismale și a celor acuzând boli ale sistemului nervos periferic, a bolilor ginecologice, respiratorii și a celor vasculare.

Activitatea de exploatare a sării se desfășoară în mina „Cantacuzinoˮ, iar vechea mină de sare „Unireaˮ a fost transformată în sanatoriu, la adâncimea de 210 metri, pentru tratamentul bolilor respiratorii în microclimatul de aer sărat.

Stațiunea dispune de complex balnear, ca și de multe vile, pavilioane și case private pentru cazare. Turismul intensiv din zonă este determinat și de existența pitorescului lac al Miresei (sau Grota Miresei, 425 metri pătrați, 20 metri adâncime) care s-a format în 1914, prin prăbușirea unei mine de sare. De mare însemnătate este faptul că stațiunea este deschisă tot timpul anului.

În prezent, cei ce fac naveta în alte localități își asigură transportul ori cu mașinile personale, ori cu microbuzul, ambele mijloace fiind foarte scumpe pentru mulți dintre localnici. Dacă se pun la socoteală și turiștii sau bolnavii ce vin la tratament în stațiune, de multe ori microbuzele sunt insuficiente. În plus, în sezonul estival, când foarte mulți prahoveni aleg să-și petreacă sfârșitul de săptămână la una din Băile Slănicului, traficul rutier ce se desfășoară pe o șosea cu o singură bandă pe sens este foarte aglomerat. Totuși, dacă în cazul arterei rutiere, în aceste condiții, lucrurile stau bine grație eforturilor depuse de edilii prahoveni, în cazul căii ferate lucrurile nu mai sunt în ordine, din cauza ministerului condus de domnul Berceanu.

În aceste condiții, repararea podului de cale ferată de la kilometrul 30+370 este o reală necesitate. Reluarea traficului feroviar pe ruta Ploiești—Slănic trebuie să aibă loc cât mai curând, din mai multe considerente:

— social: soluționarea acestui deziderat ar readuce majorității locuitorilor orașului deschiderea către capitala de județ, și nu numai, și le-ar micșora navetiștilor bugetul alocat transportului până la locul de muncă;