Biró Rozália-Ibolya

„Un război care nu poate fi motivat cu niciun argument” Au trecut 29 de ani de când, la 1 noiembrie 1993, cetățenii Europei priveau cu mult entuziasm și speranță intrarea în vigoare a Tratatului privind Uniunea Europeană, semnat la Maastricht la 7 februarie 1992. Uniunea s-a întemeiat pe valorile respectării demnității umane, a libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților.

Aceste valori sunt comune statelor membre, într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați. Scopul Uniunii a fost acela de a oferi libertate, securitate și justiție, fără frontiere interne, luând, în același timp, măsuri adecvate la frontierele externe pentru a reglementa azilul și imigrația și pentru a preveni și combate criminalitatea.

Însă cel mai important obiectiv al acestui proiect grandios a fost și este acela de a promova pacea. Au trecut 29 de ani de atunci, ani de progres și prosperitate, iar acum este război în Europa, la frontiera estică a Uniunii. De 26 de zile suntem martorii unor momente de coșmar. O tragedie de neimaginat.* Numeroase localități și orașe au fost distruse complet. Oameni nevinovați sunt uciși fără motiv, familiile se despart – femeile și copiii se refugiază în țările vecine pentru a scăpa cu viață, iar bărbații rămân ca să-și apere țara, să lupte pentru păstrarea suveranității și integrității teritoriale.

Asistăm neputincioși la o agresiune care nu poate fi motivată cu niciun argument, la o tragedie care va lăsa pete greu de șters pe obrazul Europei.

Întrebarea este: ce putem face noi, țările vecine, noi, parlamentarii, cei care avem rude, prieteni, cunoștințe în locurile unde frica, foamea, pericolul morții însoțesc fiecare om?