Un stat care nu își protejează cetățenii vulnerabili nu este stat, ci un mecanism administrativ rece, fără inimă. Un guvern care nu vede oamenii, ci doar bugete, nu conduce România, ci doar o calculează.
Solidaritatea nu este un slogan, este o obligație morală. Protecția socială nu este un moft, este o datorie constituțională. Demnitatea umană nu este negociabilă.
Noi spunem clar: România nu poate fi un stat în care cei puternici prosperă, iar cei slabi se descurcă singuri.*România nu poate fi o societate în care economia merge înainte, iar oamenii rămân în urmă.*
Și, mai ales, România nu poate fi condusă de un guvern care uită că în spatele fiecărei cifre dintr-un tabel există o ființă umană.
Administrația publică locală este coloana vertebrală a statului funcțional. Ea nu este un moft birocratic, nu este un apendice al Guvernului central, ci structura care poartă greutatea reală a gestionării vieții de zi cu zi a fiecărui cetățean.
Guvernul progresist Bolojan a tratat această structură cu dispreț tehnocratic
, ca pe o piesă de mobilier ce poate fi mutată oricum*
, fără consecințe.
Reducerea agresivă a personalului din primării și din instituțiile locale nu a fost nici analizată, nici pilotată, nici discutată. A fost impusă.*
Rezultatul? Un experiment administrativ făcut pe spatele comunităților.
În unele primării, reducerea este de 10%, în altele de 30%, iar în altele de 0%. Nicio logică, niciun criteriu transparent. Pare mai degrabă o loterie administrativă decât o strategie guvernamentală. Unii primesc clemență, alții cad sub cuțit. Iar cetățenii se întreabă, pe bună dreptate: „De ce la noi se taie oameni și servicii, iar în alte județe nu?”
Primăriile nu pot funcționa cu organigrame mutilate. Nu poți să oferi servicii publice esențiale cu personal insuficient. Nu poți să gestionezi
urbanismul, evidența populației, protecția socială, educația locală și urgențele comunitare cu oameni puțini și epuizați.
În loc să eficientizeze administrația, Guvernul a destabilizat-o. În loc să aducă echilibru, a provocat haos. În loc să apropie statul de cetățean, l-a îndepărtat.
Și, cel mai grav, această politică nu a fost explicată oamenilor. Nu a existat transparență. Nu a existat dialog cu asociația municipiilor, cu asociația comunelor sau cu reprezentanții locali.
În România există peste 3.000 de UAT-uri – comune, orașe, municipii –, fiecare cu identitatea și particularitățile sale. Să aplici o regulă matematică uniformă peste o realitate atât de diversă este semnul unei guvernări oarbe și surde.
Afirmăm limpede: primarii nu sunt subordonați politici, ci lideri locali aleși democratic. Administrațiile nu sunt puncte într-un tabel, ci entități vii, cu oameni reali, cu nevoi reale. Statul nu este la București; statul este în fiecare localitate unde cetățeanul interacționează cu administrația.
Guvernul progresist Bolojan a uitat aceste adevăruri simple. Iar România plătește prețul haosului administrativ.
Apărarea țării este un pilon strategic al oricărui stat. Nimeni nu contestă necesitatea modernizării militare. Dar a transforma bugetul apărării într-o vacă de muls, imună la orice verificare, în timp ce educația, sănătatea și administrația publică sunt puse pe un regim de înfometare, asta nu mai este politică de stat, ci sacrificiu național.
Guvernul progresist Bolojan a împins România într-o direcție periculoasă: în timp ce sunt tăiate salariile asistenților sociali, în timp ce se reduce personalul medical, în timp ce se comasează școli, se alocă miliarde pentru achiziții militare făcute fără transparență și fără o componentă reală de transfer tehnologic către industria națională. Și, ca și cum nu ar fi fost de ajuns cele 1.085 de miliarde de lei datorie, Guvernul tocmai s-a angajat să mai împrumute încă 16,7 miliarde de euro pentru achiziții de armament din străinătate, achiziții pe care nu le cunoaște nimeni*, fiind bine ascunse de ochii contribuabililor.
Cu alte cuvinte, plătim avioane din afară, plătim tancuri din afară, plătim rachete din afară, iar economia internă rămâne cu mâna întinsă.
Dacă România investește în apărare, aceste investiții trebuie să genereze și dezvoltare internă: uzine românești, locuri de muncă românești, tehnologii românești, capacități de producție românești. Dar Guvernul progresist Bolojan a preferat un tip de apărare care protejează doar profiturile marilor corporații străine.* România devine astfel nu partener strategic, ci client strategic.
Și, mai grav, aceste cheltuieli militare sunt prezentate ca inevitabile și intangibile, în timp ce toate celelalte domenii sunt supuse unei austerități brutale. Apărarea a devenit scut pentru risipă și paravan pentru lipsa de viziune.* Nu poți apăra o țară care se golește de oameni. Nu poți apăra o țară cu spitale falite. Nu poți apăra o țară cu școli închise. Nu poți apăra o țară cu primării paralizate.
Apărarea națională începe cu apărarea demnității și funcționalității societății.* Când un guvern sacrifică omul pentru armament nu mai apără România, ci apără un portofoliu comercial. România nu trebuie să fie un depozit militar la periferia Europei, ci un stat puternic prin cetățenii săi, prin comunitățile sale, prin economia sa și prin suveranitatea sa decizională.
Guvernul progresist Bolojan a uitat această axiomă și a pus cheltuielile militare înaintea oamenilor. Un stat care apără o țară pe care nu o mai servește este un stat care și-a pierdut mandatul moral.
În lumina acestor deficiențe, Guvernul progresist condus de Ilie Bolojan a demonstrat incapacitatea de a gestiona finanțele, sănătatea, educația, protecția socială, justiția și administrația publică – toate domeniile vitale care definesc viața unui popor liber și demn.
Cetățenii plătesc prețul, iar Guvernul continuă să confunde austeritatea cu eficiența și shoppingul extern cu dezvoltarea națională. România nu mai poate tolera această combinație toxică de incompetență și indiferență.*
Prin urmare, solicităm Parlamentului să ia act de eșecul Guvernului și să adopte măsurile constituționale corespunzătoare – mai precis demiterea Cabinetului progresist Bolojan.*Poporul român merită mai mult decât promisiuni goale și politici care îl sărăcesc.* Merită un guvern care servește interesele naționale, nu pe cele ale comodității politice sau ale afacerilor dictate de interese străine.
Această moțiune este un apel la demnitate, la responsabilitate și la schimbare. Pentru România care muncește, care speră și care refuză să mai fie călcată în picioare.
Și vă cer, cu solemnitate și responsabilitate: votați moțiunea de cenzură! Votați demiterea Guvernului progresist Bolojan! România merită un guvern care servește România!
Voce
voce proprie
Marker
Cadru
Apelul este universalizabil, vizând bunăstarea generală a cetățenilor și coeziunea socială.
„România nu poate fi o societate în care economia merge înainte, iar oamenii rămân în urmă.”