Constantin Chirilă

„Unele chestiuni privind conflictele din sectorul piscicol” Producția de pește realizată în România după 1990 a suferit o scădere care s-a manifestat pregnant și în următorii

ani. Acest declin a fost rezultatul crizei economice specifice etapei de tranziție la economia de piață, caracterizată prin investiții scăzute în acest sector, atât în ceea ce privește domeniul productiv, cât și investițiile de capital, supraexploatarea prin pescuit irațional în apele naturale, poluarea mediului acvatic, distrugerea habitatelor, lipsa de material de populare și indisciplina.

La nivelul sectorului piscicol există un conflict potențial între prioritățile relative ale obiectivelor, cum ar fi:

– ridicarea nivelului producției totale de pește pentru consumul intern;

– ridicarea nivelului profitabilității unităților private;

– ridicarea nivelului venitului la stat rezultat din impozitarea operațiunilor desfășurate în cadrul sectorului particular;

– asigurarea durabilității și a diversității biologice a resurselor naturale și habitatelor.

În plus, se poate spune că sectorul piscicol este un sector de dimensiuni mici în comparație cu alte sectoare din industria alimentară, zootehnie și culturi agricole. Se întâmplă adesea ca nevoile sectorului piscicol să cadă pe planul al doilea când sunt tratate și alte sectoare.

Pot exista, de asemenea, conflicte între politicile sectoriale în ceea ce privește prioritățile guvernamentale centrale la nivel local sau chiar segmentele sectorului particular.

Sectorul particular este preocupat de atingerea unui set complet diferit de obiective care sunt legate de noțiuni ca: supraviețuirea companiei, realizarea profitului, numărul și calitatea angajaților, nivelul salariilor și/sau riscul.

Adesea aceste obiective ajung în conflict cu obiectivele guvernamentale. Prin urmare va fi necesar să existe o cooperare a sectorului particular pentru definirea și identificarea sprijinului de care are nevoie, pentru armonizarea diferitelor scopuri urmărite, pe care tot sectorul particular le identifică.

În plus, chiar scopurile urmărite și strategiile de atingere a acestora pot fi diferite de la o companie particulară la alta. Acest lucru înseamnă că Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin sprijinul și reglementările sale, va trebui să asigure și o flexibilitate care să poată trata o parte cât mai mare a sectorului.

Unul dintre cele mai pronunțate conflicte există între sectorul piscicol și celelalte sectoare. Strategiile adoptate de alte sectoare cum ar fi cel extractiv, agricol, forestier, energetic sau turism au intrat în trecut adesea în conflict cu cele ale sectorului piscicol.

Aceste conflicte dintre politicile sectoriale pot crea incertitudine în mediul funcțional al sectorului particular și pot duce la mărirea costurilor și riscurilor la care se expune. Pentru a se trece peste aceste conflicte trebuie reformat în întregime sistemul de gestionare-administrare a sectorului piscicol, iar cei în măsură să formuleze politica sectorială trebuie să dețină calificarea necesară și resursele de a reduce conflictele și să creeze mediul de bază și cu caracter reglementar.