Toni Greblă

Uneori, poți să fii mâhnit în viață de niște oameni de la care aveai pretenții. Ca să poți să afirmi că eu refuz să-mi îndeplinesc îndatoririle de serviciu, înseamnă să fii și de reacredință și să nici nu prea știi de ce vorbești, că de reacredință ești, pentru că îmi spui că eu refuz să semnez raportul comisiei. Eu nu am participat la lucrările acelei comisii, drept urmare, nu puteam să-l semnez, pentru că nu am participat la el.

Oricare dintre colegii mei de la putere care au participat la ședință ar fi putut s-o facă în locul meu, dar nici măcar ei nu au fost de acord cu această ilegalitate. A încurca atribuțiile de serviciu cu responsabilitățile demnitarului, pentru unii ar trebui să dea de gândit, pentru că nu ne aflăm în situația în care putem să confundăm partidele între ele și să le schimbăm așa, după cum bate vântul. Ne aflăm în fața

respectării legii și a regulamentului, și aici nu mai este o chestiune de interpretare.

Repet, am intrat pentru un minut în sală, pentru a le atrage, colegial, atenția că desfășoară ședința fără cvorum. Am rămas în sală un minut, timp în care nu s-a dezbătut decât această problemă a cvorumului. Au urmat, probabil, dezbateri între cei prezenți. Oricum, în restul timpului, comisia a fost fără cvorum, iar votul a fost dat fără cvorum de ședință.

Drept urmare, buna-credință ar trebui să fie lucrul care, cel puțin la o anume vârstă, ar trebui să ne caracterizeze. Dacă sfârșim activitățile ca parlamentar și nu ne roșește obrazul în momentul în care apreciem activitatea unui coleg, asta nu mai ține decât de bun-simț.