Laurențiu Nistor

„Ușor cu steagul pe scări...”

Spre marele nostru regret, vedem că politica maghiară se face, în ultimele săptămâni, pe spatele românilor și în defavoarea lor. Totul a început de la un steag, așa-zis al „Ținutului Secuiesc”, după care moare de grijă (nu de drum lung!) orice iredentist care se respectă. Este interesant cum țara vecină de la vest nu moare de dragul cetățenilor maghiari de naționalitate română, cum moare de dragul cetățenilor români de naționalitate secui, care atât de mult au fost respectați în istorie de către maghiari încât, de-a lungul vremilor, secuii au luptat de partea lui Mihai Viteazul și a oricărui voievod român ce ar fi dat vreun semn că luptă pentru dezrobirea Transilvaniei de sub oricare altă stăpânire decât cea română, adică acea care și-a menținut de milenii traiul pe meleagurile de dincolo de Carpați.

Este interesant cum Ungaria reușește să atârne un steag pe clădirea Parlamentului budapestan, pretinzând că aparține unei minorități maghiare, de vreme ce singura legătură între unguri și secui e limba, și aceea impusă sub amenințarea sabiei.

Din partea noastră, în țara lor pot atârna pe clădirea Parlamentului ce poftesc: steagul secuiesc (interesant totuși că steagurile secuiești arborate depășesc numărul de secui înregistrat la recensământ, daʼ ce mai contează când cauți neapărat sămânță de scandal?), fața de masă de la picnic, tricoul galben al Turului Franței, batista Desdemonei ori opinca lui Bivolaru; sunt liberi să o facă. Însă rău este că deja se pune problema la nivel oficial, fie că este vorba despre familia ambasadorului Ungariei la București ori de secretarul de stat Németh, a autonomiei teritoriale pentru minoritatea maghiară din România. Declarațiile domnului Zsolt Németh sunt inacceptabile și contravin spiritului de bună vecinătate și Parteneriatului Strategic pentru secolul XXI dintre România și Ungaria, așa că le respingem cu fermitate, aceste declarații inamicale putând repede inflama spiritele mai mult decât este permis pentru relațiile bilaterale, chiar dacă este vorba de o campanie electorală. După cum la fel de nepermise și cel puțin indecente, dacă nu chiar mai mult decât atât, sunt „propunerile” venite dinspre partea maghiară cum că să ne schimbăm noi Constituția și legile țării noastre ca să le convină lor.

Ei bine, nefiind într-o relație de suzeranitate, ne permitem să neglijăm astfel de „porunci” ce amintesc de Imperiul austro-ungar, de honvezi, de Ip și Treznea...

Dacă tot există o așa de mare preocupare din partea ungară pentru schimbarea Constituției și a legilor pentru a favoriza o minoritate în raport cu majoritatea și dacă tot se moare de dragul autonomiei teritoriale înseamnă că nu va fi nicio problemă dacă va demonstra partea maghiară cum își poate schimba ea prima Constituția și legislația, astfel încât să acorde autonomie, inclusiv teritorială, tuturor minorităților

trăitoare în Ungaria, fie că este vorba despre români, cehi, slovaci, sârbi, croați, sloveni, austrieci ori ucraineni, ca să avem, toate țările în care există minorități maghiare, un model la care să ne putem referi.