Ionela Viorela Dobrică

„Utilitatea serviciilor de ride-sharing este stabilită de cetățeni, nu de politicieni!”

De fiecare dată când un lucru nou se întâmplă într-o societate oamenii se împart în trei mari categorii. Există cei care privesc noutatea cu scepticism și chiar militează pentru evitarea sau interzicerea ei. Din a doua mulțime fac parte oamenii indiferenți, care nu se implică activ în dezbatere până când una dintre părți nu câștigă. În fine, din a treia mulțime fac parte cei care îmbrățișează din start noutatea și încearcă să o promoveze și în celelalte grupuri.

Ei bine, niciuna dintre cele trei categorii de oameni nu are dreptate sau se înșală din start, ci tocmai invers. De cele mai multe ori, invențiile utile se separă în mod natural de cele inutile, în funcție de cât de mulți oameni reușesc să atragă cea de-a treia categorie de la primele două.

În cazul serviciilor de ride-sharing, numărul celor convinși de utilitatea lor este enorm. Peste două milioane de români folosesc în mod activ Uber, Taxify, Clever Taxi sau alte aplicații similare. Nu este sarcina unui parlamentar sau a unui ministru să spună dacă aceste servicii sunt utile. Acest lucru l-au decis deja cele două milioane de români.

Societatea evoluează de cele mai multe ori mai rapid decât o fac statul și legile sale. Nici Parlamentul și nici Guvernul nu își pot rezerva dreptul de a decide dacă aplicațiile de ride-sharing sunt utile. Fiecare român trebuie să hotărască pentru el acest lucru, iar noi, decidenții politici, nu putem decât să ne asigurăm că aceste servicii se petrec în deplină siguranță pentru utilizatorii lor.

Indiferent de forma de adoptare, este evident că România are nevoie de un cadru legal care să stabilească anumite condiții în care aceste servicii să se desfășoare. Asta trebuie să fie singura preocupare a oamenilor politici, indiferent că sunt la putere sau în opoziție.

Și tocmai acesta este sensul în care am dorit să realizez o serie de amendamente cu privire la proiectul de lege care stabilește anumiți parametri pentru activitățile prestabilite de ride-sharing.

Mărturisesc că toate amendamentele pe care le-am depus, înainte de a fi realizate din poziția de parlamentar, au fost realizate din poziția de client al acestui tip de transport alternativ. Iar pentru a mă simți cât mai în siguranță atunci când folosesc un serviciu de ride-sharing am considerat că orice șofer care realizează un asemenea serviciu ar trebui să aibă carnetul de conducere de minimum doi ani de zile, față de un an, așa cum era stabilit în proiectul inițial.

De asemenea, tocmai pentru a crește gradul de siguranță a utilizatorilor acestui tip de serviciu, am considerat că, pe lângă polița de răspundere civilă legală și polița de răspundere civilă auto, șoferul ar trebui să aibă încheiată și o poliță de asigurare de bunuri și persoane.

Nu în ultimul rând, tot în scopul creșterii siguranței pasagerilor, am considerat utilă introducerea unui nou articol, care să reglementeze modul de identificare în trafic a autovehiculelor ce efectuează transport alternativ.