Mirela Elena Adomnic„i

V„ mul˛umesc, doamn„ pre∫edint„ de ∫edin˛„.

Declara˛ia mea politic„ se intituleaz„ îV‚rstnicii, persoane pe care le ascundem Ón aziluri!“.

Am primit, Ón sf‚r∫it, acordul Uniunii Europene ∫i avem certitudinea c„ data de 1 ianuarie 2007 este data la care Uniunea se va mai Ómbog„˛i cu un membru, Rom‚nia.

Cu toate c„, teoretic, Óndeplinim toate condi˛iile pentru mult a∫teptata aderare, Ónc„ avem, ca na˛iune, mentalit„˛i pe care trebuie s„ le schimb„m urgent, dac„ nu vrem s„ fim privi˛i Ón viitorul cel mai apropiat ca o oaie neagr„ a Europei.

Dincolo de toate obiceiurile balcanice pe care ni le recunoa∫tem ∫i cu care, din p„cate, ne mai m‚ndrim c‚teodat„, consider„m, Ón mod eronat, c„ problemele pe care le ascundem de ochii lumii vor disp„rea de la sine. ™i m„ refer aici la persoanele de v‚rsta a treia; la b„tr‚nii pe care nu ne mai permitem, din tot felul de motive, s„-i ˛inem l‚ng„ noi ∫i pe care Ói ascundem prin aziluri ∫i c„mine de b„tr‚ni, sper‚nd c„ acolo le e mult mai bine ∫i c„, astfel, r„spunderea noastr„ fa˛„ de ei este asumat„, iar problema traiului lor, rezolvat„.

Din p„cate, nu este deloc a∫a. Institu˛ionalizarea persoanelor v‚rstnice continu„ s„ fie o problem„ la nivel

na˛ional. Pe de o parte, din cauza num„rului extrem de redus de institu˛ii capabile s„ preia num„rul din ce Ón ce mai mare de v‚rstnici, pe de alt„ parte, din cauza lipsei fondurilor necesare dot„rii corespunz„toare a acestor institu˛ii.

Cl„dirile Ón care Óngrop„m ultimele zile ale b„tr‚nilor no∫tri sunt vechi, insuficiente ca spa˛iu pentru a ad„posti zeci sau chiar sute de persoane Ón v‚rst„. Sunt dotate necorespunz„tor, cazurile Ón care dou„ persoane Ómpart acela∫i pat nefiind o raritate. Nu exist„ personal calificat pentru a acorda asisten˛a medical„ ∫i social„, nu exist„ programe sociale care s„-i includ„. Pensiile multora dintre ei sunt ridicol de mici ∫i nu ofer„ posibilitatea satisfacerii nevoilor fundamentale. Deci nici nu se mai poate pune Ón discu˛ie Óndeplinirea unor mici capricii fire∫ti, care s„ le Ónsenineze ultimele zile.

Problema este cu mult mai complex„ dac„ o privim din punct de vedere na˛ional. Pe l‚ng„ chestiunea individual„ a abandon„rii persoanelor v‚rstnice Ón aziluri, din motive mai mult sau mai pu˛in justificabile, mai mult sau mai pu˛in morale, avem de-a face cu o problem„ la nivel na˛ional. Nu exist„ nici un program social care s„ vizeze direct aceast„ categorie social„. Nu con∫tientiz„m dec‚t mult prea rar ∫i superficial durerea pe care o sufer„ b„tr‚nii no∫tri Ónainte de a se stinge, Ón t„cere ∫i ne∫tiu˛i, din aceast„ via˛„.

Se spune c„ cine nu are b„tr‚ni s„-∫i cumpere. Noi avem, dar nu ne Óngrijim de ei. Œi consider„m doar o cheltuial„ Ón plus, o problem„ care dispare, poate, dac„ o ascundem de ochii lumii.

Lucrurile, Óns„, nu stau a∫a. Dac„ nu con∫tiin˛ele noastre, atunci cu siguran˛„ Europa ne va trage la r„spundere, mai devreme sau mai t‚rziu, pentru aceast„ atitudine ce Óncalc„ drepturile omului ∫i orice fel de moral„.