Mario Ovidiu Oprea

V„ mul˛umesc, doamn„ pre∫edinte. Doamn„ pre∫edinte,

Doamnelor ∫i domnilor senatori,

Voi avea o scurt„ declara˛ie politic„ la care v„ rog, Ón zilele urm„toare, s„ cugeta˛i, dac„ se poate, la ea.

Celebra fraz„ a Ecleziastului, îNu este nimic nou sub soare“, ar trebui s„ fie sloganul de campanie at‚t al fidelilor domnului B„sescu, c‚t ∫i al adversarilor s„i politici.

De ce aceast„ fraz„? Foarte simplu! Pentru c„ ac˛iunile politice ale pre∫edintelui suspendat Traian B„sescu, Óncep‚nd cu decembrie 2004, seam„n„ foarte bine, dar Óntr-o form„ adaptat„ la contextul actual, cu cele ale altor doi lideri politici marcan˛i ai istoriei Rom‚niei, Carol al II-lea ∫i Gheorghe Gheorghiu-Dej.

V-a˛i putea Óntreba de unde aceast„ asem„nare? R„spunsul este vizibil cu ochiul liber. Cine a studiat trecutul istoric privindu-i pe cei doi ∫i monitorizeaz„ atitudinile politice ale pre∫edintelui actual observ„ o reÓncarnare a cultului personalit„˛ii ∫i a luptei pentru dominarea puterii ∫i a clasei politice, a∫a cum s-a Ónt‚mplat Óntre 1930—1940 ∫i 1948—1964. Dorin˛a de a coordona singur, de a nu Ómp„r˛i decizia politic„, de a nu avea partener, ci marionete guvernamentale este o caracteristic„ tipic„ pentru pre∫edintele B„sescu.

Ca o rememorare a istoriei, adversarii politici ai pre∫edintelui suspendat sunt cam aceia∫i pe care Ói avea

∫i Gheorghe Gheorghiu-Dej, precum ∫i regele Carol al II-lea. Atunci aveam chiaburii, burghezo-mo∫ierii, reac˛ionari comuni∫ti, cu vederi democratice, cum a fost P„tr„∫canu pentru Dej, sau afaceri∫tii de sorginte sionisto-masonic„, bancherii liberali ∫i îovrei“ pentru Carol al II-lea. Acum avem pentru B„sescu pe oligarhii liberali, termeni prin care este identificat Dinu Patriciu, iar persoane de genul Dorin Coco∫, Elena Udrea, Dorinel Umbr„rescu sunt, Ón accep˛iunea preziden˛ial„, oameni de afaceri s„raci ∫i cinsti˛i.

Œnv„˛‚nd din trecut, pre∫edintele B„sescu ∫i-a Ónsu∫it modul de conducere ∫i de atragere a simpatiei maselor asemenea lui Carol al II-lea, care a beneficiat de dou„ ori de o mare popularitate: la revenirea ca rege, Ón 1930, la nivelul elitei, ∫i Ón 1938, la nivelul Óntregii popula˛ii electorale. Ne putem Óntreba ∫i de ce. La fel ca ∫i acum, ∫i atunci, pentru o anumit„ prosperitate ∫i stabilitate Ón ˛ar„ a fost acreditat regele, nu sistemul politic, nici Guvernul, Ón timp ce tocmai acestea din urm„ au fost considerate responsabile pentru lipsurile din ˛ar„: infla˛ie, ∫omaj, corup˛ie, afacerism, ineficien˛„ administrativ„, instabilitate ministerial„, crime legionare sau puciuri comuniste, Ón ciuda represiunii poli˛iene∫ti, amenin˛area expansiunii sovietice ori a Germaniei ∫i Ungariei.

Trec‚nd peste aceste identific„ri similare, se poate observa modul de propagand„ realizat ∫i prin intermediul mass-media, precum ∫i prin utilizarea repetat„ a frazei îeu ∫i poporul“ de c„tre pre∫edintele B„sescu, slogan care a fost patentat la mijlocul anilor 1930 de regele Carol al II-lea, rege care preg„tea, la fel ca ∫i urma∫ul s„u politic, peste 70 de ani mai t‚rziu, un partid unic, Frontul Rena∫terii Na˛ionale, forma˛iune care ar fi trebuit s„ reprezinte toate clasele sociale ∫i politice rom‚ne∫ti reunite sub un singur conduc„tor, la fel ca ∫i prezidentul nostru, care prin coagularea P.D.-ului, P.L.D.-ului ∫i a altor forma˛iuni politice, P.N.G., P.N.fi.C.D., Uniunea Popular„ Social Cre∫tin„, dore∫te realizarea unui partid preziden˛iabil, populist ∫i, cic„, de doctrin„ cre∫tindemocrat„.