Varujan Pambuccian

V„ mul˛umesc, doamn„ pre∫edinte. Stima˛i colegi,

Cu 90 de ani Ón urm„, Ón teritoriile Imperiului Otoman, Óncepea un tragic, lung ∫ir de masacre ∫i deport„ri ale

MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 57/3.V.2005 c„ror victime au fost armenii. Prin amploarea, tragismul ∫i meticulozitatea cu care au fost efectuate, ele fac obiectul unor termeni consacra˛i Ón dreptul interna˛ional: genocid ∫i crim„ Ómpotriva umanit„˛ii.

Genocidul armenilor a fost ordonat ∫i realizat de c„tre Guvernul junilor turci, prefigur‚nd prin metod„ ∫i ira˛ionalism toate genocidurile secolului al XX-lea. A fost efectuat ca un act de voin˛„ al Guvernului Ómpotriva voin˛ei majorit„˛ii poporului turc ∫i armatei turce. Stau m„rturie documente emise de Guvernul junilor turci Ón care musulmanii care ajut„ sau ad„postesc armeni sunt pasibili de pedeapsa capital„. De asemenea, faptul c„ pentru executarea sa au fost utilizate deta∫amente formate din de˛inu˛i elibera˛i Ón acest scop reprezint„ o dovad„ c„ vina apar˛ine Óntr-o propor˛ie cov‚r∫itoare respectivului Guvern ∫i prefigureaz„ metoda pus„ diabolic la punct de c„tre Hitler.

Œn anul 1919, autorii morali ai genocidului, printre care mul˛i dintre mini∫trii junilor turci, au fost g„si˛i vinova˛i de c„tre Curtea Mar˛ial„ Otoman„, Ón baza art. 45, 170 ∫i 171 din Codul penal otoman, cei mai mul˛i fiind condamna˛i la pedeapsa capital„.

Genocidul din 1915—1917 a dus la neantizarea armenilor, Ón special Ón teritoriile r„s„ritului Turciei. Œn absen˛a unor cifre oficiale, estim„rile merg de la 300.000 de armeni masacra˛i la 1.500.000. O dat„ cu prezen˛a fizic„, a fost distrus ∫i tezaurul cultural, iar Óntregul edificiu economic, construit de armeni Ón sute de ani, a fost pr„dat ∫i distrus definitiv. Din acest punct de vedere, consider c„ genocidul armenilor a fost ∫i un act de subminare a economiei Turciei, Óndreptat direct Ómpotriva poporului turc.

Pu˛inii armeni care au reu∫it s„ se salveze au luat calea exilului, unul dintre primele state care a decis, printr-un act de voin˛„ al Guvernului Br„tianu, s„ acorde ad„post supravie˛uitorilor, d‚nd dovad„ de ata∫ament la valorile fundamentale umane, fiind Rom‚nia. Pentru aceast„ excep˛ional„ omenie dovedit„ atunci de statul ∫i poporul rom‚n, doresc s„-mi manifest ast„zi Óntreaga recuno∫tin˛„ a mea ∫i a cona˛ionalilor mei. Bunicii mei au g„sit aici ad„post ∫i consider c„ datorez Rom‚niei faptul c„ exist.

Œn mod surprinz„tor, procesul din anul 1919 a fost urmat de o perioad„ Ón care Guvernele care s-au succedat la conducerea Turciei au negat neÓntrerupt existen˛a genocidului. Negarea unei tragedii spore∫te ∫i prelunge∫te tragedia. Uitarea unei tragedii devine parte a tragediei Ónse∫i ∫i, ceea ce este poate cel mai r„u, uitarea unei tragedii justific„ acte similare ulterioare. Astfel, Ón momentul invad„rii Poloniei, Hitler afirma Ón fa˛a conduc„torilor armatei germane: îAm pus deta∫amentele mor˛ii Ón alert„ cu ordinul s„ ucid„ f„r„ mil„ ∫i compasiune orice b„rbat, femeie sau copil de origine sau limb„ polonez„. Numai a∫a vom cuceri spa˛iul vital. Œn definitiv, cine mai vorbe∫te azi de anihilarea armenilor?“