Marcu Tudor

V„ mul˛umesc, domnule pre∫edinte.

Am vrut de mai multe ori s„ iau cuv‚ntul, Ón dorin˛a de a face exprimarea c‚t mai u∫or de Ón˛eles pentru oameni, ca s„ poat„ re˛ine ceea ce li se impune a Óndeplini prin lege ∫i, fiind Ómpotriva unor termeni juridici pre˛io∫i ∫i adesea ridicoli ∫i de cele mai multe ori de neÓn˛eles, am vrut s„ aduc c‚t mai aproape de Ón˛elegerea oamenilor, care nu sunt absolvi˛i de sanc˛iuni dac„ nu cunosc legea Ón aplicarea c„reia gre∫esc. A∫ propune Ónlocuirea cuv‚ntului îprorogare“ cu cuv‚ntul îprelungire“. De ce este at‚t de folosit cuv‚ntul acesta pre˛ios, c‚nd este mai simplu îprelungire“, ca s„-l Ón˛eleag„ toat„ lumea?!

Mai aud aici ni∫te termeni din ace∫tia ridicoli: îpe cale de consecin˛„“. Ce-i aia îpe cale de consecin˛„“? — îÓn consecin˛„“. ™i c‚te alte minuni!

A∫ ruga deci juri∫tii care vor s„ impun„ c‚∫tiguri mai mari asupra celor pe care-i reprezint„ Ón instan˛„, folosind limbaje din acestea pre˛ioase ∫i impresion‚nd, dar din care mul˛i nu Ón˛eleg mai nimic, probabil nici ei, dar obi∫nui˛i fiind cu ei, cred c„ exprim„ ceea ce probabil nici ei nu ∫tiu c„ e corect sau nu, s„ Ón˛eleag„ dorin˛a noastr„ de a folosi astfel de termeni, Ónc‚t s„ fie accesibili poporului. Legea este f„cut„ pentru popor, nu pentru ni∫te avoca˛i pre˛io∫i, prin instan˛e.

De aceea, v„ rog, domnule pre∫edinte, s„ aproba˛i, cu supunerea la vot, Ónlocuirea cuv‚ntului îprorogare“ cu îprelungire“; este mai rom‚ne∫te, este mai simplu. Dac„ nu cumva îprorogare“... V„ spun, eu nu cunosc termenul, Ól aud mereu, dar aud mereu mul˛i termeni ∫i sunt convins c„ mul˛i, la fel ca mine, nu Ón˛eleg esen˛a lor. Dac„ are un termen complet diferit dec‚t îprelungire“, revin; dar, dac„ nu, r„m‚ne îprelungire“. V„ mul˛umesc.