Emil Boc

V„ mul ˛ umesc, domnule pre∫edinte.

De ce am sus ˛ inut ca aceast„ m„sur„ s„ fie dispus„ de instan ˛ „, ∫i nu de c„tre procuror. S-a spus aici c„ nu este adev„rat faptul c„ procurorul rom‚n ar fi un agent al puterii executive. A∫ vrea s„ v„ invoc, Ón sprijinul tezei c„ procurorul este un agent al puterii executive, Decizia Cur ˛ ii Constitu ˛ ionale a Rom‚niei care, analiz‚nd textul Constitu ˛ iei, pe de o parte, prevederile Legii de organizare judec„toreasc„, pe de alt„ parte, ajunge la aceast„ concluzie, Curtea Constitu ˛ ional„ a Rom‚niei.

Œmi amintesc doar un argument foarte important: ministrul justi ˛ iei poate da dispozi ˛ ie direct„ oric„rui procuror din Rom‚nia s„ Ónceap„ urm„rirea penal„ Ómpotriva unei persoane determinate. Ce este atunci procurorul, dac„ el prime∫te ordin direct de la ministrul justi ˛ iei? Cine este ministrul justi ˛ iei? Este cumva magistrat? Poate fi, dar nu este obligatoriu s„ fie magistrat. Ministrul justi ˛ iei este om politic Ón primul r‚nd ∫i membru al Guvernului. Or, dac„ procurorul prime∫te dispozi ˛ ie direct„ de la ministrul justi ˛ iei, care este om politic, putem spune c„ procurorul este un personaj independent, impar ˛ ial Ón sistemul nostru de drept? Nu! Nu este. ™i asta este problema. El este un magistrat, dar nu este unul independent ∫i impar ˛ ial fa ˛ „ de executiv, a∫a cum cere art. 5 paragraful 3 din Conven ˛ ia european„ a drepturilor omului. Asta este problema.

Nu dispune de aceste dou„ atribute: independen ˛ „ fa ˛ „ de executiv ∫i impar ˛ ialitate fa ˛ „ de p„r ˛ i. Pentru c„ el, din start, fa ˛ „ de executiv se afl„ Óntr-o rela ˛ ie de subordonare, prin ministrul justi ˛ iei, iar fa ˛ „ de p„r ˛ i are o pozi ˛ ie privilegiat„. De exemplu, el ∫i dispune m„sura arest„rii, o hot„r„∫te ∫i o ∫i pune Ón aplicare. El ∫i analizeaz„ Ón cazul de fa ˛ „ m„sura aceasta cu privire la martori, o ∫i ia. Or, Óntr-un sistem de drept trebuie s„ existe un raport echilibrat Óntre acuzare ∫i ap„rare.

El s„-∫i fac„ acuzarea, s„ adune probe ∫i s„ mearg„ Ón fa ˛ a unui judec„tor de instruc ˛ ie, a unui judec„tor impar ˛ ial care decide Ón contradic ˛ ie cu ap„rarea m„sura care trebuie s„ fie luat„. Procurorul nu mai poate fi ∫i arbitru ∫i juc„tor Ón aceea∫i cauz„, a∫a cum este acum. El analizeaz„, el decide. Œl l„s„m s„ analizeze, s„ aduc„ probe, vine ap„rarea cu probele pentru ap„rare ∫i Ón fa ˛ a judec„torului se ia decizia.

Acest Cod de procedur„ penal„ poart„ amprenta sistemului socialist prin care am trecut. ™tim bine ce rol a avut procurorul Ón sistemul comunist.

Din nefericire, exigen ˛ ele procurorului comunist nu mai corespund exigen ˛ elor Consiliului Europei. De aceea, noi Ón Codul de procedur„ penal„ trebuie s„ avem grij„, acum, c‚nd Ól modific„m a nu ∫tiu c‚ta oar„, s„ des ˛ elenim acele atribute care-l plaseaz„ Óntr-o pozi ˛ ie privilegiat„ fa ˛ „ de ap„rare. El nu va mai fi acel factotum, acea persoan„ care prima dat„ aresteaz„ ∫i dup„ aceea emite mandat, prima dat„ ascult„ convorbirile telefonice, dup„ aceea emite mandat de interceptare ∫i a∫a mai departe.