Puiu Ha∫otti

V„ mul˛umesc, domnule pre∫edinte de ∫edin˛„. Domnule pre∫edinte, Doamnelor ∫i domnilor senatori,

Œn ciuda faptului c„ este de notorietate public„, Ómi permit s„ v„ reamintesc ∫lag„rul verii abia Óncheiate, dar care continu„ s„ re˛in„ aten˛ia unei bune p„r˛i a societ„˛ii noastre ∫i acest ∫lag„r este a∫a-numita îDosariad„“.

Termenul ca atare, Ón opinia mea, este reduc˛ionist, ca orice alt„ formul„ jurnalistic„ repetat„ p‚n„ la sa˛ietate ∫i, tocmai din aceast„ pricin„, transformat„ peste noapte Ón adev„r incontestabil.

Œn Ón˛elegerea unora, el ar denumi o politic„ de reglare de conturi pe care actuala putere o urm„re∫te at‚t Ón propriile r‚nduri, c‚t ∫i mai ales fa˛„ de adversarii s„i din opozi˛ie.

S„-mi da˛i voie din capul locului ∫i cu toat„ responsabilitatea s„ infirm categoric o astfel de interpretare. Nu voi glosa aici, Ón fa˛a dumneavoastr„, pe marginea adev„ratelor inten˛ii ale acestei teme politice, relansate cu ceva vreme Ón urm„ de partidul pe care-l reprezint, cum nu voi insista nici asupra c‚∫tigurilor majore cu care societatea noastr„ Ón ansamblu s-ar putea alege de pe urma anvizajatei m„suri de deconspirare a fostei Securit„˛i, nimic altceva dec‚t o ac˛iune mai mult dec‚t necesar„, sus˛inut„ de o parte a clasei politice ∫i de societatea civil„, Ón fond, de igienizare social„.

™i s„ nu uit„m momentul c‚nd ea e propus„ tuturor, clasei politice Ón primul r‚nd, Ón momentul Ón care ne mai

MONITORUL OFICIAL AL ROM¬NIEI, PARTEA a II-a, Nr. 137/28.IX.2006 despart doar c‚teva luni p‚n„ la aderarea Rom‚niei la Uniunea European„, structur„ politic„, economic„, social„ ∫i institu˛ional„ continental„ Ón care noi nu dorim ∫i nici nu avem dreptul moral de a intra cu balastul comunistosecuristic pe care, din p„cate, l-am mo∫tenit de la defunctul regim socialist totalitar.

S-ar putea oare imagina ∫i admite o Rom‚nie cu drepturi depline, dar ∫i cu obliga˛ii pe m„sur„ Ón Europa unit„, democratic„ ∫i prosper„, cu oameni ∫i institu˛ii care nu sunt altceva dec‚t ecoul Ónt‚rziat ∫i profund viciat al realit„˛ilor de p‚n„ Ón decembrie 1989? Vom putea noi s„ aspir„m la un viitor care s„ ne a∫eze Ón r‚ndul statelor ∫i na˛iunilor democratice ∫i prospere, particip‚nd la construc˛ia european„ cu me∫teri ∫i materiale expirate ∫i compromise? Œntreb„ri retorice. R„spunsul, pe toat„ linia, este un categoric îNu“.

™i, atunci, de unde at‚ta Ónver∫unare? De ce nu l„s„m institu˛iile statului care au prin lege obliga˛ia de a face lumin„ Ón aceast„ mult prea mult timp am‚nat„ oper„ de asanare moral„ s„-∫i duc„ la bun sf‚r∫it menirea? De ce unii ∫i al˛ii, dac„ nu le obstruc˛ioneaz„, se str„duiesc s„ le Ómping„ spre derizoriu sau s„ vad„ Ón spatele ac˛iunii lor tot felul de ma∫ina˛iuni oculte?

Desigur, se poate discuta mult ∫i bine — cum, de altfel, s-a ∫i Ónt‚mplat — dac„ deconspirarea fostei Securit„˛i nu se face prea t‚rziu. O fi ∫i aici vorba despre acea constant„ nenorocit„ a istoriei noastre care a f„cut ca, pe la noi, fapte ∫i procese comune ∫i altora s„ se Ómplineasc„ cu un decalaj uneori considerabil fa˛„ de restul lumii? Este posibil, mai ales dac„ ˛inem cont de specificul civiliza˛iei noastre ∫i al spa˛iului geografic ∫i mental Ón proximitatea imediat„ a c„rora ne plas„m. Dar t‚rziu nu este sau, poate, pentru a apela la nesf‚r∫ita noastr„ Ón˛elepciune popular„: îMai bine mai t‚rziu dec‚t niciodat„!“