Puiu Ha∫otti

V„ mul˛umesc, domnule pre∫edinte de ∫edin˛„. Stima˛i colegi,

Din p„cate, fr„m‚ntata noastr„ via˛„ politic„, ∫i nu numai, ne face s„ trecem neobservate momente astrale din istoria noastr„ na˛ional„, aproape c„ le uit„m sau le omagiem Óntr-un chip mai mult sau mai pu˛in formal.

Sigur, ne consum„m energiile politice din pricina acestor tensiuni generate de domnul Traian B„sescu, dar

rolul acestei declara˛ii politice este tocmai de a aduce aminte un moment astral din istoria noastr„ na˛ional„, care, din p„cate, ∫i acesta va fi foarte pu˛in observat ∫i marcat, este vorba de momentul 9 mai 1877, poim‚ine se vor Ómplini 130 ani.

A∫adar, rostul prezen˛ei noastre aici, ast„zi, la tribuna Senatului, este de a omagia Ón numele Partidului Na˛ional Liberal ∫i, sunt convins, ∫i al dumneavoastr„, al tuturor, eforturile ∫i sacrificiile genera˛iei de la 1877, care a f„cut posibil„ proclamarea Ón urm„ cu 130 ani a independen˛ei de stat a Rom‚niei. Eveniment de cov‚r∫itoare importan˛„ pentru devenirea noastr„ istoric„, Ómpreun„ cu momentul care a precedat-o, Unirea Principatelor, 24 ianuarie 1859, ∫i cu evenimentul care avea s„-i urmeze la 1 Decembrie 1918, dob‚ndirea independen˛ei va r„m‚ne pentru totdeauna Ón con∫tiin˛a colectiv„ a rom‚nilor drept una dintre cele mai importante pagini de istorie na˛ional„.

Condi˛iile de dinaintea zilei de 9 mai 1877 erau propice pentru a se trece la pasul decisiv, ∫i pasul acesta a fost f„cut cu hot„r‚re de Ónainta∫ii no∫tri — ∫i aici vreau, Ónc„ o dat„, s„-i omagiez pe Ónainta∫ii no∫tri liberali — Óntr-o atmosfer„ de mare entuziasm, de mare patriotism. Mai Ónt‚i, cele dou„ Camere au votat, pe r‚nd, rezolu˛ii care au declarat starea de r„zboi dintre Rom‚nia ∫i Imperiul Otoman ∫i, apoi, a venit momentul unei celebre declara˛ii ale lui Mihail Kog„lniceanu, care, r„spunz‚nd unei interpel„ri bine g‚ndite, a spus ceea ce o na˛iune Óntreag„ a∫tepta, citez: îNe afl„m Ón stare de r„zbel, cu leg„turile rupte“, se Ón˛elege, cu Poarta Otoman„. îCe suntem? Suntem independen˛i, suntem o na˛iune de sine st„t„toare“., am Óncheiat citatul. Ulterior, Parlamentul reunit a votat mo˛iunea de proclamare a independen˛ei Rom‚niei.

Urm„rile actului de la 9 mai 1877 se ∫tiu. Odat„ proclamat„, independen˛a a fost consfin˛it„ Ón timpul r„zboiului care a durat p‚n„ Ón 1878, ∫i a fost un moment veritabil de rena∫tere a armatei na˛ionale, celebrat de o serie Óntreag„ de nume clasice din istoria ∫i din cultura noastr„.

Din punct de vedere interna˛ional, independen˛a de stat a Rom‚niei a fost recunoscut„ prin Congresul de pace de la Berlin din iulie 1878, unde, Ón pofida jertfei de s‚nge pe care a dat-o Rom‚nia, ∫i acest lucru se va Ónt‚mpla ∫i mai t‚rziu, din p„cate, conclavul european nu l-a acceptat dec‚t pe prim-ministrul de atunci, pe Ion C. Br„tianu, ∫i pe ∫eful diploma˛iei rom‚ne∫ti, liberalul Mihail Kog„lniceanu. Rom‚nia a fost nevoit„ s„ cedeze atunci Rusiei sudul Basarabiei, dob‚ndind Ón schimb Dobrogea, cu Delta Dun„rii ∫i cu Insula ™erpilor, subliniez, ∫i cu Insula ™erpilor. Era doar un nou Ónceput al rela˛iilor noastre traumatizante cu Rusia, cu repercusiuni dintre cele mai serioase asupra evolu˛iei proasp„tului stat independent.