Gheorghe Buzatu

V„ mul˛umesc, domnule pre∫edinte.

Stima˛i colegi,

Iat„, Ón sf‚r∫it, o lege care r„spunde unui interes c‚t se poate de general ∫i asta Ón mod justificat. La noi, arhivele, fondate ca structur„ cu o anumit„ organizare sub regimul Regulamentului Organic la 1831—1832, au beneficiat de-a lungul a dou„ secole doar de cinci legi: 1925, ’32, ’72, ’96 ∫i aceasta care vine ast„zi. De aici, importan˛a cu totul deosebit„ pe care trebuie s-o acord„m acestui proiect de lege. ™i o spun de la Ónceput c„ grupul nostru sus˛ine acest proiect, Ón forma actual„, ∫i v„ rog s„-mi da˛i voie pe aceast„ tem„ s„ fac o scurt„ expunere.

Œnsemn„tatea arhivelor nu mai trebuie dovedit„ aici. Voi trece foarte repede peste asta: este îgr‚narul“ istoriei, este certificatul nostru de na∫tere, de bun„ purtare, de evolu˛ie, cum vre˛i s-o lu„m, sau de rea purtare. Dar este obligatoriu pentru istorici, Ón primul r‚nd, s„ treac„ pe la arhive. Nu numai s„ vorbeasc„ istoricii ∫i oamenii politici, s„ stabileasc„ destinul arhivelor, a∫a cum ar b„nui sau ar dori. Nu este posibil! Acolo se adun„ cele mai importante izvoare pe care le avem despre trecutul nostru, despre trecutul altor popoare. Ce Ónseamn„ o arhiv„? Œn vremuri de r„zboi, Ón vremuri de ocupa˛ie, trupele str„ine au dovedit preocuparea lor dup„ aten˛ia pe care o merit„. C‚nd au venit Ón 1944-1945 Ón Rom‚nia, trupele sovietice au ridicat Ón urm„torii 2 -3 ani, p‚n„ Ón 1947, 300.000 de dosare. La Moscova sunt depozitate Óntr-un siloz imens de nou„ etaje. Œn anul 1947 (o spun ca unul care am fost acolo) toate aceste

arhive erau deja triate. Fiecare fond era consemnat ca atare, era cunoscut. Arhiva Guvernului, Lega˛ia Rom‚niei la Sankt Petersburg (1878-1918), Ministerul Economiei Na˛ionale, b„ncile principale de la noi erau la Moscova, iar pe biroul lui Beria se depusese inventarul complet al acestor fonduri. Iat„ ce Ónseamn„... Sovieticii, c‚nd au p„truns Ón Germania lui Hitler, au furat arhivele Fran˛ei, care fuseser„ ridicate Ón 1940 de c„tre Hitler din Fran˛a ocupat„. 15.000 de volume, dosarele Siguran˛ei Na˛ionale de la Paris, fondat„ de Napoleon la 1801, au fost transportate astfel la Moscova. Dup„ 1991, dup„ pr„bu∫irea U.R.S.S., Fran˛a ∫i-a luat acas„ originalele: toate cele 15.000 de dosare. Multe sunt despre Rom‚nia Ón perioada interbelic„. ™i cu ce pre˛? Cu pre˛ul bun„voin˛ei Óntre cele dou„ guverne, iar Guvernul francez a fost obligat s„ fac„ copii xerox, s„ lase la Moscova, Ón arhive, copiile celor 15.000 de volume. Asta Ónseamn„ arhiv„! Vreau s„ exprim aici, acum, tardiv, mul˛umiri domnului senator T„r„cil„, care era ministru de Interne la 1992, ∫i care ne-a alocat nou„, istoricilor, o sum„ de 100.000 dolari, cu care am adus acas„ 40.000 de copii xerox din documentele noastre din Rusia. Am dat numai un exemplu, ca s„ Ón˛elegem ce Ónseamn„ importan˛a arhivelor. O arhiv„ acoper„ probleme multiple. Vrem s„ cunoa∫tem activitatea guvernului? Activitatea partidelor politice? Activitatea Ón caz de r„zboi? Problemele Holocaustului? Istoricii nu trebuie s„ ocoleasc„ aceste fonduri. Este bine s„ ∫tim ∫i s„ chibzuim pe marginea documentelor p„strate Ón arhiv„, pentru c„ apar ∫i probleme inventate. Se creeaz„ comisii interna˛ionale ∫i para-interna˛ionale pentru a le studia, dar din momentul Ón care n-au trecut pe la arhivele domnului Corneliu Lungu (dumnealui este acum profesor universitar), directorul general, nimic nu poate rezolva problema. Voi da un exemplu: a fost la mod„, acum 20-30 de ani, s„ se descopere, s„ se rezolve problema rezisten˛ei antifasciste ∫i, cu timpul, aceast„ problem„ a sc„zut. Acum este la mod„ problema Holocaustului. Nu putem neglija fondurile care sunt Ón arhivele noastre, Ón detrimentul sau Ón avantajul altor izvoare, care se g„sesc Ón varii arhive str„ine, provenite din arhive personale ∫i care nu poart„ pecetea oficial„. Asta o spun pentru c„, Ón momentul de fa˛„, lucreaz„ comisii foarte importante, dar care — am impresia ∫i, la un moment dat, convingerea— c„ Ón loc s„ creeze, s„ restabileasc„ o istorie adev„rat„, se ocup„ de a stabili ni∫te liste de persoane, de a inventa fenomene ∫i probleme. Œn acest context, Legea Arhivelor introduce o ordine care trebuie respectat„ de c„tre to˛i. Este o ordine exemplar„. Eu nu cunosc cazuri Ón care Arhivele s„ fi refuzat istoricilor ∫i institu˛iilor din str„in„tate (am acolo mai multe c„r˛i, dac„ dori˛i, vi le prezint, cu mul˛umiri exprimate pentru modul Ón care au fost g„zduite institu˛ii ∫i persoane din ˛ar„ ∫i str„in„tate) pentru a cerceta fondurile publice. Practic, nu exist„ restric˛ie, dar, Ón general, restric˛ii, da, am Ónt‚mpinat ∫i la Washington, ∫i la Londra, ∫i la Paris, pentru c„ fiecare arhiv„ Ó∫i are termenii s„i: 30-50 de ani, ∫i nu putem s„-i ignor„m. Œmi pare r„u, nu am putut