George Mihail Pruteanu

V„ mulþumesc, domnule pre∫edinte. Stimate colege, Stimaþi colegi,

Rom‚nii sunt chinuiþi acum de probleme materiale, Ón primul r‚nd. Fire∫te c„ obsesia lor num„rul unu este plata Óntreþinerii, plata luminii, a c„ldurii, pentru profesori sunt tichetele de mas„, dar, cum Óntotdeauna am nutrit convingerea c„ suntem c‚teva zeci de kilograme de carne ∫i un kilogram de creier, ∫i rom‚nii cei mulþi Ómp„rt„∫esc Óntr-un fel acest fel de a g‚ndi ∫i caut„ s„ þin„ un echilibru. De aceea, eu, Ón c‚t mai scurta mea intervenþie, vreau s„ m„ refer la ceva care m„ fr„m‚nt„ aproape zi de zi, Ón mod sincer: ceea ce se ofer„ ca hran„ spiritual„ mulþimii mari de rom‚ni.

Este vorba de dou„ aspecte: pe de o parte, vulgaritatea, iar pe de alt„ parte, vr„jitoria.

Voi Óncerca s„ fiu c‚t mai scurt posibil.

Factorul cel mai puternic de influenþare a mulþimilor, la ora actual„, este, cu mult departe de p„rinþi, cu mult departe de ∫coal„, cu mult departe de ziare, este televiziunea.

Televiziunea reu∫e∫te idealul acela comunist de îformare a omului nou“, prin p„trunderea ei zi de zi, ceas de ceas ∫i Ón proporþie de mas„ Ón case ∫i mai ales Ón minþi ∫i Ón suflete. Ea, efectiv, modeleaz„ atitudini ∫i creeaz„ un tip de oameni. ™i ce constat„m Ón ziua de ast„zi Ón Rom‚nia?!

Œn absoluta lor majoritate, dac„ nu chiar Ón integralitatea lor, televiziunile noastre, fie particulare, fie de stat, nu propag„ dec‚t, Ón m„sur„ de 95%, po∫irc„ ∫i mizerie. Ni∫te lucruri de o vulgaritate Ónsp„im‚nt„toare, vulgaritate ∫i de limbaj, ∫i de atitudine, ∫i de þinut„, ∫i de comportament ∫i chiar, ceea ce este cel mai grav, vulgaritatea de stil de viaþ„. ™i vulgaritatea este un eufemism, pentru c„ mai grav„, mai ampl„ dec‚t aceast„ vulgaritate este violenþa Ónsp„im‚nt„toare, greþoas„. Consacru m„car o or„ pe sear„ televiziunii, ∫tirile ∫i ce se mai poate prinde. Ei bine, sunt printre cei care ajung cu regularitate s„ evadez Ón posturile str„ine, ∫tiinþifice, îDiscovery“ sau îAnimal Planet“, pentru c„ toate celelalte rom‚ne∫ti, dar absolut toate, Ómi Óntorc stomacul pe dos. Ap„s pe butonul telecomenzii, de la un post la altul nu vezi dec‚t... tu cu telecomanda Ón m‚n„ Ón partea asta, el cu pistolul Ón m‚n„, spre tine, Ón partea cealalt„, de parc„ ocupaþia principal„ a oamenilor pe acest p„m‚nt, cu c‚teva miliarde de locuitori, n-ar fi dec‚t s„ alerge unul dup„ altul ∫i s„ se omoare.

Ei bine, oameni buni, f„r„ nici un patetism g„unos, v„ spun c„ nu este a∫a. Exist„ ∫i alte preocup„ri dec‚t a omorÓ pe cel„lalt. C‚nd vezi la un oarecare post de televiziune un film sovietic de acum 20 de ani ai sentimentul unei guri de aer, uite ∫i altceva, uite ni∫te oameni care se ocup„ ∫i de slujba lor, de carier„, de m‚nc„torii Óntr-un serviciu, uite subiecte de film. C‚nd vezi un film poliþist cu un Maigret, care nu umbla cu pistolul, ci cu lupa sau nici m„car, umbla din bistro Ón bistro ∫i adulmeca urma vinovatului, iar„∫i, ai sentimentul unei oaze, unei respiraþii. Œn rest, Ón m„sur„ de 95%, nu vezi dec‚t creieri zburaþi pe pereþi, ora∫e apocaliptic aruncate Ón aer de dragul de a prinde un om, de a-i zbura pieptul Ón toate p„rþile ∫i de a rev„rsa tone de vopsea ro∫ie pe post de s‚nge.