Marcu Tudor

V„ mul˛umesc frumos, doamn„ pre∫edinte ∫i dumneavoastr„, c„ Ómi acorda˛i un minut de aten˛ie. Œnt‚mpl„tor ast„zi ∫i poate nu pentru singura dat„ to˛i cei care au vorbit au avut dreptate. Nimeni nu poate fi contestat Ón esen˛a lucrurilor afirmate de el la acest microfon.

Ca s„ ie∫im din impas, s„ decel„m pu˛in nuan˛a celor spuse Ón alin. (2) din art. 75 din Constitu˛ie. Prima Camer„ sesizat„ se pronun˛„ Ón termen de 45 de zile. Cine a stabilit acest termen? Œnt‚i Biroul permanent, dup„ aceea legiferat de c„tre noi, nu legiferat, restabilit de c„tre noi Ón plen. Cine poate spune c„ a fost bine sau r„u acest termen? BineÓn˛eles, exclusiv tot plenul, situa˛ie Ón care ne g„sim acum. Modul de discu˛ie, modul de rezolvare a acestei treceri de la 45 la 60 de zile nu se spune nic„ieri. Noi nu am mai fost pu∫i Óntr-o astfel de situa˛ie ∫i dac„ nu se interzice undeva anume modalitatea de rezolvare o propunem noi acum ca singura modalitate de rezolvare fiind aceea ca acel institut, acea form„ care a propus primul termen s„ poat„ reveni la propunere ∫i s„-l adopte pe cel de-al doilea termen, ∫i anume pentru coduri ∫i alte legi, pentru acest caz de complexitate deosebit„ termenul este de 60 de zile. Œnt‚mpl„tor, atunci c‚nd Biroul permanent a citit aceast„ propunere legislativ„ nu ∫i-a dat seama de complexitatea acestei propuneri legislative. Dar noi ne d„m seama, iat„, f„r„ rezerve, f„r„ excep˛ie, toat„ lumea, de aceast„ complexitate. Deci ne Ónscriem perfect Ón fraza a doua din alin. (2) art. 45: îPentru legi de complexitate deosebit„ termenul este de 60 de zile“. Deci este perfect legal s„ punem la vot nu prelungirea, ci stabilirea corect„ a acestui termen nu de 45 de zile, ci de 60 de zile.

Œn al doilea r‚nd, eu, ca ∫i mul˛i dintre dumneavoastr„, de altfel, dac„ nu chiar to˛i, am stat de vorb„ cu al˛ii de multe ori referitor la aceast„ propunere legislativ„. Propunerea face Ónc„ o dovad„ a faptului c„ Ceau∫escu ∫i Gheorghiu-Dej nu au murit. Nu au murit! S„ v„ spun de ce. S-a f„cut Ón vechea form„ de guvern„m‚nt trecerea din proprietate privat„ Ón proprietatea statului. Statul, acum, prin aceast„ propunere de lege, acest tratat ∫i-a Ónsu∫it un bun care nu-i apar˛ine. Acel bun este al Bisericii Ortodoxe, nu al statului. E ca ∫i cum, dragii mei colegi, statul ar veni, Ónt‚mpl„tor fiind un anume ∫ef de stat dou„ zile la guvernare, ∫i spune: îV„ iau, domnule Tab„r„, locuin˛a ∫i o fac cadou la minoritatea kurd„ din Rom‚nia“. Acest lucru este inadmisibil! De ce ar fi admisibil„ aceast„ interven˛ie a Guvernului? Dar eu g„sesc scuze totu∫i ∫i Guvernului, pentru c„ sunt de bun„-credin˛„. ™i zic a∫a: A fost pus Óntr-o astfel de situa˛ie for˛at, ∫i nu fortuit, cum gre∫it se Óntrebuin˛eaz„ termenul, iar dorin˛a explicit„, cine nu Ón˛elege aceasta se preface c„ nu Ón˛elege, a Guvernului este s„ nu scoat„ el castanele din foc cu m‚na lui acum, pentru c„ nici nu poate, vorba domnului Pavelescu. Nu mai are modalitate corect„, legislativ„ de a ie∫i din impasul Ón care s-a b„gat singur, dorit sau nu, con∫tient sau nu. Aceast„ posibilitate o