Adrian P„unescu

V„ spun, nu ∫tiu ce ˛ar„ din lume are at‚ta haz Ón istorie. V„ da˛i seama?

Œmi spune: îDomnule P„unescu, domnule, fac orice, tata a f„cut ∫i ni∫te zaib„r, fac orice, dar vreau s„ nu am nenorocita aceea de not„ care m„ oblig„ s„ m„ duc la Liceul de Informatic„, la liceul nr. 1 Ón materie pe ˛ar„ din Bucure∫ti.“ Nu! Nu s-a putut! Am vorbit, am Óncercat, mi-am adus aminte, cuno∫team pe unul, pe altul... nici nu puteam deschide vorba. Cum s„ spun eu: îDomnule, hai s„-l belim pe-„la, s„-l d„m mai Ónapoi ca s„ ajung„ ∫i el la Craiova, nu la Bucure∫ti!“ Nu s-a putut.