Anghel Stanciu

Distinse domnule președinte de ședință, Onorat prezidiu,

Stimate doamne și stimați domni senatori și deputați, Domnilor miniștri,

Venind pentru o chestiune de procedură și ascultându-l pe prietenul meu Călian, mi-am adus aminte de o replică celebră din campania electorală a Președinției: „Adriane, ce-i vinovat poporul român să aleagă între doi foști comuniști?” și mă gândeam: ce vinovați sunteți dumneavoastră să ascultați doi foști PRM-iști, Călian și cu mine?

Și totuși am venit pentru că s-a strecurat o mică eroare și nu aș vrea ca această eroare să persiste, mai ales că în ale regulamentului am fost cumva maestrul distinsului meu coleg Călian.

În Regulamentul comun al Senatului și Camerei Deputaților se precizează, într-adevăr, că trebuie să avem – nu? – secretar de ședință, în mod obligatoriu. Dar se spune că, de regulă, unul de la putere și unul de la opoziție, deci nu este imperativ. Și atunci când s-a făcut acest regulament și eram tot pe aici, cum sper să fiu în continuare, domnule președinte...