Marcu Tudor

## Vã mulþumesc, domnilor preºedinþi.

Eu sunt inginer ºi am lucrat mulþi ani în industrie ºi în cercetare ºtiinþificã, ºi în cadrul armatei, dar, dupã pãrerea mea, chiar în modul în care este prins astãzi acest capitol la buget, ca ºi în intervenþia pe care a fãcut-o domnul Pãcuraru, existã douã variante de discuþii, ambele cu aceeaºi forþã de justificare, de argumentare.

Totuºi, dacã eu, statul, privatizez o întreprindere... cu 52% sau 51% o ia strãinul, ºi eu, cu 49%, de unde intru ºi eu cu retehnologizarea aceasta pe care o impun numai aceluia cu 51%?!

Deci pãrerea mea este cã nu trebuie sã dãm toþi banii exclusiv la datoria publicã, din ce obþinem din privatizare, ci o parte trebuie neapãrat sã meargã pentru menþinerea într-o stare bunã de funcþionare a unor întreprinderi viabile, pentru retehnologizarea lor, ba chiar ºi a celor privatizate, în care noi avem acþiuni.

Pânã acum câþiva ani, dupã câte ºtiu eu, doream sã folosim exclusiv banii aceºtia pentru retehnologizare. Acum vãd cã exclusiv se doreºte sã se treacã la hranã, la datoria publicã. Datoria publicã, vã reamintesc, în bunã mãsurã este alimentatã ºi de niºte bãnci care nu vor sã recupereze banii pe care i-au împrumutat unor mafioþi care au fugit peste graniþã cu zeci de milioane de dolari, ºi acuma noi trecem la datoria publicã datoriile lor, ºi ei îºi mãnâncã banii bine mersi prin Monaco sau nu mai ºtiu pe unde au fost unii.

De aceea eu spun cã aceastã retehnologizare este foarte importantã ºi eu nu sunt de acord sã plãtim toþi banii din privatizare exclusiv pentru hranã. Înseamnã cã noi ne vindem hainele, ne vindem maºina, ne vindem tot ca sã avem de mâncare! Dar nu mai producem dupã aceea?!

Vã mulþumesc.