Viorel Marian Panã

Vã mulþumesc, domnilor preºedinþi. Stimaþi colegi,

Sunt ºapte ani, ºapte ani de când avem o lege dedicatã pieþei de capital din România. Sunt ºapte ani de când s-a încercat o construcþie instituþionalã care sã concureze, dacã vreþi, între ghilimele, în sens pozitiv, cu ceea ce înseamnã sistemul bancar românesc, deci sã avem o construcþie instituþionalã puternicã, care sã reprezinte interesele celor care au acces la aceastã piaþã.

Din cele trei rapoarte prezentate de colegul nostru, domnul senator Viorel ªtefan, dupã ascultarea lor, eu am o singurã întrebare. De regulã, la finalul unui raport

spunem: supunem spre dezbatere ºi aprobare. De data aceasta, cele trei rapoarte sunt supuse doar pentru dezbaterea noastrã, pentru dezbaterea dumneavoastrã. Întrebarea mea este, în primul rând, dacã aceste comisii de specialitate nu ºi-au fãcut deja un punct în ceea ce înseamnã aprobarea sau respingerea rapoartelor prezentate. Este de înþeles cã situaþia prezentatã, mai ales cea referitoare la anul 2000, a creat numeroase semne de întrebare ºi, ca atare, probabil, cineva nu a vrut sã îºi asume responsabilitatea prezentãrii raportului ºi susþinerii lui în faþa dumneavoastrã. Însã întrebarea rãmâne. Rãmâne la latitudinea noastrã, a fiecãruia dintre noi, dacã votul va fi pozitiv sau negativ. Nu cred cã este o soluþie, nici mãcar o soluþie de compromis.

ªi maniera în care sunt supuse laolaltã trei rapoarte ale Comisiei Naþionale a Valorilor Mobiliare Ñ cea care, teoretic, numai teoretic, cã practic la noi nu se întâmplã lucrul acesta, este similara Bãncii Naþionale pe piaþa de capital Ñ demonstreazã ceea ce s-a întâmplat în toþi aceºti ºapte ani de zile, indiferent de puterea politicã care a condus ostilitãþile în România. Aceeaºi lipsã de interes, lipsã de interes care, din pãcate, se demonstreazã cu prisosinþã, ºi îmi pare rãu sã spun lucrul acesta, ºi astãzi în ºedinþa noastrã, o lipsã totalã de interes faþã de instituþii care ar fi putut sã schimbe, dacã vreþi, traseul economic al României în acest deceniu. Nu s-a întâmplat aºa. De suferit au avut cu toþii, în primul rând reprezentanþii instituþiilor pieþei de capital ºi, în primul rând, trebuie sã recunosc aici, în faþa dumneavoastrã, chiar reprezentanþii Comisiei Naþionale a Valorilor Mobiliare. Faptul cã statutul lor nu a fost recunoscut la înãlþimea obligaþiilor pe care ºi le-au asumat este un lucru care constituie, din punctul meu de vedere, un element deloc de invidiat al acestei perioade de timp.

Comisia Naþionalã a Valorilor Mobiliare eram obligaþi s-o considerãm ca atare: o instituþie care se poate implica activ în ceea ce înseamnã economia româneascã, în ceea ce înseamnã pieþele financiare din România. Nu s-a întâmplat aºa. Iar, din pãcate, greºelile care s-au întâmplat, care au fost asumate la vremea respectivã, s-au repercutat împotriva tuturor, chiar împotriva mersului economic al României.

Suntem în faþa unor rapoarte, pe trei ani de zile, surprinzãtor pentru mine, ºi asta dovedeºte lipsa de interes acordatã acestor instituþii, suntem în faþa, însã, a unor oameni care vor sã îºi demonstreze profesionalismul, unii dintre ei au fãcut-o deja, suntem în faþa unei situaþii în care piaþa de capital are nevoie de un pachet de legi, de un nou pachet de legi, exact dupã sistemul aprobat de noi, votat de noi în legislatura trecutã pentru sistemul bancar. Acest pachet de legi se aflã aproape de dezbaterile dumneavoastrã. Eu cred cã prin votul nostru de astãzi putem sã dãm chiar un vot de încredere pentru ceea ce va face de acum înainte Comisia Naþionalã a Valorilor Mobiliare ºi pentru maniera în care ea a încercat sã demonstreze cã România are nevoie de piaþã de capital.